Aţi fost vre-odată vara la plajă? Cînd arde soarele şi vă pomeniţi că aţi uitat să vă aprovizionaţi cu apă, sau cînd copilului îi arde brusc a îngheţată? Sau cînd vă păleşte un dor nesăbuit de o bere rece?
Priviţi în jur şi nu vedeţi decît o gheretă-două care ar vinde aşa ceva. Vă apropiaţi şi rămîneţi şocaţi de preţurile practicate. Dublu sau chiar triplu de ce puteţi găsi la vre-o 500m în oraş. Dar… sînteti în vacanţă, sînteţi la plajă, în chiloţi de baie şi… scoateţi paraua.
Vara trecută am avut exact aceeaşi senzaţie. O am, de fapt, de cîteva veri încoace. Cînd vin în Moldova, am neaprat impresia că merg undeva la mare sau la munte (şi nu frustraţia noastră istorică basarabeană e cauza). Ştiu că voi plăti la Chişinău pentru o cafea preţul unei cafele la Paris. Ştiu că voi plăti o sticlă de vin preţul unei sticle de vin la Paris. Ştiu că voi cheltui aceeaşi bani pe care îi cheltui oriunde n-ai merge în vacanţă. Ba chiar şi mai scump uneori. Suma pe care o pregătesc cash nu-mi ajunge niciodată şi întotdeauna recurg la cartela bancară (traiască Visa Electron!).
Eu, spre deosebire de Maestrul Constantin Cheianu, mă pricep (puţin, să fim modeşti) la economie. Intrebarea mea ar suna altfel: cine ţine ghereta?
În rest... relax, dacă nu aţi înţeles pînă acum, sîntem la plajă în chiloţi!
