Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
7 juillet 2014 1 07 /07 /juillet /2014 17:31

„...nostalgia noastră este un sentiment mutilat, parţial, care ia drept realitate o metaforă şi care se încolăceşte în jurul unei jumătăţi de adevăr.”, Mircea Cărtărescu, „Orbitor. Aripa stîngă” (Humanitas, p.69)

 

 

 

Mă întorc într-o PatrieVara 2010 048

Care nici nu ştiu dacă mai este a mea

Care fuge de mine precum orizontul

Cînd sînt aici – ea-i acolo

Cînd sînt acolo – ea-i aici

 

Cineva construieşte castele din nisip

Pe care le găsesc năruite

De fiecare dată cind ajung pînă la ele

Spălate de valurile apelor în creştere

Lăsîndu-mi mocirla sărată să-mi curgă printre degete

 

Mă întorc la un pămînt

Care niciodată n-a fost cu desăvîrşire al meu

În pofida chemărilor lui insistente

Iar cînd ajung nu-i aud decît suspinele

Care, ele, sînt toate ale mele

 

Cineva îmi modifică permanent

Cărţile poştale despre un picior de plai, o gură de rai

Pe care le proiectez cu atîta migală

„Auziţi, Domnilor ! E o înşelăciune la mijloc!”

Dar mi se spune că imaginea nu este contractuală

 

Şi caut atunci în arhive o copie a contractului

Dar nu găsesc nimic altceva decît solicitări de oferte

Şi acelaşi speach comercial

Folosit de 2000 de ani, cel puţin:

 

Pe un picior de plai,

Pe o gură de rai...

 

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m-am însurat

Cu-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Că la nunta mea

A căzut o stea;

Soarele şi luna

Mi-au ţinut cununa.

Brazi şi paltinaşi

I-am avut nuntaşi,

Preoţi, munţii mari,

Paseri, lăutari,

Păserele mii,

Şi stele făclii!”...

 

Şi nici o semnătură nimic

Şi nici o semnătură nimic...

 

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher