27 avril 2012
5
27
/04
/avril
/2012
14:00
"Puterea este afrodiziacul suprem" H. Kissinger
"Satan l-a sedus pe papa oferindu-i putere" V. Rozanov
Franţa are o populaţie de 62 de mln. de oameni. Circa 1.5 mln. sînt în afară. Ceea ce reprezintă 2%. Franţa are un PIB per capita de 33.100$ (2010).
Moldova are o populaţie de 3.6 mln de oameni. Circa 0.8 sînt în afară. Ceea ce reprezintă 22%. Moldova are un PIB per capita de 2,500$ (2010).
În Franţa 2% din populaţie au un Secretar de Stat (nu-i ministru) care doar asta şi face : gestionează afacerile cu francezii de pretutindeni. Este un tip pe care nu-l cunoaşte nimeni, dar cu titlu pompos : « Secrétaire d'Etat auprès du ministre d'Etat, ministre des Affaires étrangères et européennes, chargé des Français de l'étranger ». Eduard Courtial îi spune. În Franţa 1.5 mln. nu se încadreaza în sistem. Dar sînt totuşi mulţi, de aceea au nevoie de un cineva care să le poarte de grijă. Cu atît mai mult că au şi drept de vot. 2.3% din alegători. Franţa este o ţară bogată şi poate să-şi permită acest lux. Pîna la urmă e şi uman : nu poţi lăsa în voia soartei şi în afara sistemului 2.3% din alegă… ptfu, vroiam să zic 1.5 mln. de persoane. E nevoie de proceduri, instituţii specifice, gestionate de o administraţie aparte.
În Moldova emigraţia demult nu mai este un epifenomen. În Moldova emigraţia este sistemul! 22% din populaţie! 25-30% din alegători*! 35% din PIB!
*estimări personale: vedeţi aici mai multe detalii
*estimări personale: vedeţi aici mai multe detalii
În aceste condiţii, Moldova nu poate să-şi permită un minister al diasporei. Chiar şi atunci cînd o parte din asociaţiile diasporei lansează apeluri colective în acest sens. Un minister specific ar trebui să se ocupe de lucruri specifice, or numai de specificitate nu putem vorbi în cazul nostru… Spre exemplu, Ministerul Reintegrarii Teritoriale trata o specificitate nesistemică, dar destul de stringentă din p.d.v. al Statului pentru a justifica un minister în afara celor tradiţionale, de ramură. Astăzi funcţia este şi mai importantă: este tratată tocmai de Viceprim-ministru! (dar nu mai există minister).
Ministerul diasporei, în condiţiile actuale... nu ar avea ce face! Ori ar trebui să facă tot! (Dar la ce avem Prim Ministru atunci?) Am crea, la sărăcia noastră, încă un cabinet de Ministru fără competenţe clare. Pentru care ar trebui să plătim şi vreun Mercedes nou, probabil... Să vedem mai îndeaproape. Voi utiliza două documente: acel al apelului lansat pe 26 aprilie şi lista celor 10 porunci... (ptfuu, că iar mă-ncurc!) pardon, angajamente semnate de cei patru crai de la răsărit (la propriu si la figurat) Filat, Lupu, Ghimpu şi Godea. La ce ar servi acest Minister conform acestor „hîrtii”? Argumentul nr. 1:
Apel: „Activitatea acestui Minister va include protecția cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare”. 10 angajamente: „Să aibă în sarcină protejarea cetăţenilor moldoveni de peste hotare”.
Apel: „Activitatea acestui Minister va include protecția cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare”. 10 angajamente: „Să aibă în sarcină protejarea cetăţenilor moldoveni de peste hotare”.
Mă iertaţi, Domnilor şi Doamnelor, dar rolul Consulatelor care este? Şi cum un minsitru bazat la Chişinău mă poate proteja pe mine în Franţa? Ori facem ministeriat prin skype? Eu aş prefera consulate dotate cu resurse suficiente (umane inclusiv) pentru gestionarea fluxului de solicitări pe teren şi nu un ministru virtual în jilţurile moi de la Guvern. Şi să nu uităm că fiecare persoană este protejată şi este obligată să respecte legile ţărilor unde se află.
Argumentul nr. 2:
Apel: „elaborarea și implementarea politicilor orientate la crearea unor condiții favorabile pentru reîntoarcerea emigranților și reintegrarea lor în societatea Republicii Moldova.”
10 angajamente: „integrarea socială a celor reveniţi în ţară”
Apel: „elaborarea și implementarea politicilor orientate la crearea unor condiții favorabile pentru reîntoarcerea emigranților și reintegrarea lor în societatea Republicii Moldova.”
10 angajamente: „integrarea socială a celor reveniţi în ţară”
Clar, nu? Adică un minister ar trebui să înlocuiască întregul Executiv! De la „economie” (crearea locurilor de muncă), „educaţie” (protecţia copiilor, în special cei abandonaţi), „protecţie socială” (soluţionarea problemelor legate de pensiile emigraţilor), „medicină” (asigurarea cu un minim de protecţie medicală a celor fără poliţe de asigurare), „finanţe” (evitarea dublei impozitări) etc. etc.! Mda... o-ho-ho minister! Vreau şi eu „ministru”! A propos, dacă aş fi eu ministru al oricărui minister din cele sus-citate, m-aş opune vehement...
Şi ce înseamnă „reintegrarea în societatea R. Moldova”? Le facem la toţi cîte o psihoanaliză? Cîte un masaj relaxant pe zi? Şi cum rămîne cu „antidiscriminarea”? Dacă le facem „programe” unora, de ce nu am face asta pentru alţii?
Şi ce înseamnă „reintegrarea în societatea R. Moldova”? Le facem la toţi cîte o psihoanaliză? Cîte un masaj relaxant pe zi? Şi cum rămîne cu „antidiscriminarea”? Dacă le facem „programe” unora, de ce nu am face asta pentru alţii?
Argumentul nr. 3
Apel: „Adoptarea unei Strategii Naționale pentru Migrație, care să prevadă, printre altele, o serie de măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv al cetățenilor moldoveni.”
Apel: „Adoptarea unei Strategii Naționale pentru Migrație, care să prevadă, printre altele, o serie de măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv al cetățenilor moldoveni.”
După relecturi insistente aşa şi nu i-am dat de hac acestei propozitii... Iată eu înţeleg Strategie Naţională în Învăţămînt, Strategie în Medicină, în Economie, Agricultură, etc. etc. Migraţie? Nu înţeleg. Aveţi în vedere politicile naţionale pentru imigranţi? (John, hello!) Măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv? Vedeţi mai sus în textele la nr. 2. De acest lucru ar trebui să se ocupe TOT EXECUTIVUL, fiecare minister în domeniul său de competenţă! Iată eu propun o măsură concretă: se cheamă „ţăruş”. Îi priponim pe toţi şi ne-am lămurit. Ori facem un perete înaaaaalt – înalt pe Prut şi pe Nistru. Să ştie ei! Nu mai fuge nimeni!
Argumentul nr. 4:
Apel: „Accelerarea implementării procedurii de vot electronic și introducerea, ... a votului prin corespondență.” Uite aici sînt absolut de acord! Am semnat şi un Apel în acest sens. Cîteva săptămîni în urmă. Staţi puţin şi nu mînaţi, dar nu avem noi oare un CEC în ţărişoara asta mică? Cum poate un minister, subordonat unui Prim-Ministru, care ajunge la putere prin alegeri să gestioneze procese legate de alegeri? Nonsens. Ori facem ministru, apoi el implimentează reforma Codului Electoral şi după asta închidem ministerul? Nonsens².
-------------------------------
Apel: „Accelerarea implementării procedurii de vot electronic și introducerea, ... a votului prin corespondență.” Uite aici sînt absolut de acord! Am semnat şi un Apel în acest sens. Cîteva săptămîni în urmă. Staţi puţin şi nu mînaţi, dar nu avem noi oare un CEC în ţărişoara asta mică? Cum poate un minister, subordonat unui Prim-Ministru, care ajunge la putere prin alegeri să gestioneze procese legate de alegeri? Nonsens. Ori facem ministru, apoi el implimentează reforma Codului Electoral şi după asta închidem ministerul? Nonsens².
-------------------------------
În toate domeniile care dor, într-adevăr, şi care fac ca reprezentanţii diasporei să fie supăraţi pe puterea din Republica Moldova, există competenţe de resort locale. În fine, ar fi şi un domeniu care nu este acoperit: menţinerea identităţii culturale, susţinerea eforturilor de continuitate identitară a comunităţilor din diasporă (asigurarea lor cu material didactic pentru predarea limbii, organizarea concertelor şi spectacolelor în ţările respective, costume, presă, broşuri tematice pentru cetăţeni, etc., etc.). Am putea eventual implica Ministerul Culturii, dar e ceva mai nuanţat totuşi. Numai că pentru a asigura această funcţie e nevoie de 3-4 persoane la MAEIE, într-un departament specific, şi nicidecum minister ori agenţie.
Şi încă un detaliu, dar care totuşi poate deveni, în anumite circumstanţe‚ „harmăsar”: imaginea ţării. În momentul în care încercăm prin toate mijloacele posibile şi imposibile o integrare europeană şi, ţinînd cont de procesele interne emigrafobe din interiorul UE, este prejudiciabil pentru noi toţi existenţa însăşi al unui minister sau agenţii de acest tip. Ne punem o etichetă în frunte de „ţară cu pericol emigraţional” pentru UE.
În loc să ceară orbeşte un minister, facînd jocul politic al cuiva (vedeţi paralelismul extraordinar al acestor două acte), reprezentanţii diasporei ar fi trebuit să participe activ la elaborarea strategiilor naţionale pe domeniu. Aţi încercat? Nu? Poftim de poftiţi: http://particip.gov.md se cheamă!
Ar fi trebuit să exercite o presiune reală şi constantă asupra Executivului, nu să reclame o participare la „banchet”. Este o tactică autodistrugătoare pentru asociaţiile diasporei. Acele ONG-uri care au cîrdăşit cu puterea prea mult în trecut, nu mai au ponderea necesară în rîndul emigraţilor „neafiliaţi”. Am cunoscut destui „lideri ai diasporei” care au dispărut în neant de atunci. Iar credibilitatea este unica legitimitate a acestor organisme ad-hoc, care le permite, printre altele, să facă şi apeluri de acest tip.
Toate ministerele, toate strategiile sectoriale trebuie să ţină cont de fenomenul migraţional devenit sistemic. Iar CEC ar trebui să propună modificări la Codul electoral, astfel încît Executivul să reflecte şi opiniile celor din străinătate. De nu, vor cere ministru. Cu jilţ, mercedes, cabinet, aparat, şef(ă) de aparat etc. etc. Dar fără competenţe...
Şi pe final: Înţeleg foarte bine procesele care fac ca unele asociaţii din diasporă sa susţină un Apel de acest gen. Mai mulţi factori s-au împletit într-o combinaţie situaţională extraordinară:
- Insuficienţa sistemului democratic, care face ca simple asociaţii obşteşti, în loc să se ocupe de ceea ce trebuie să facă o ONG, se bagă în domeniul politic şi în jocul de-a puterea, substituind partidele, absente în străinătate prin definiţie. Numai că nu au legitimitate s-o facă. Din nou, prin definiţie. Soluţia (citînd un alt „salvator de ţară”)? Perfecţionarea sistemului electoral şi adaptarea lui la realitatea de azi.
- Ignorarea prea îndelungată a fenomenului emigraţional de către Executiv, care nu a adaptat politicile fiecărui minister la „noua” realitate. Din păcate, nici chiar crearea unui minister nu poate soluţiona această deficienţă de viziune strategică. Cum facem? E necesară o modificare urgentă a strategiilor pe ramură. Identificarea şi implicarea directă a persoanelor deţinătoare de expertiză (şi care nu neapărat fac parte din asociaţii) cu experienţă în străinătate la elaborarea programelor respective. Diaspora poate deja participa prin intermediul http://particip.gov.md.
- Absenţa unui mecanism eficace şi dedicat de dialog cu diaspora. Totuşi este necesar un punct dedicat de comunicare (acele 3-4 persoane de care pomeneam) cu diaspora. Mulţi au perceput atribuirea acestui rol Biroului de Relaţii Interetnice ca o insultă din partea puterii şi nu au fost departe de adevăr.
- Interese pur electorale. AIE ar fi tentată să meargă pe această cale, totuşi 20 % de alegători pot decide soarta oricărui scrutin. Cu atît mai mult cu cît vor găsi întotdeauna un ecou pozitiv şi de cealaltă parte a cortinei (paralelismul îngrijorător al documentelor). Hmmm....Cît de dulci şi ademenitoare sînt cîntecele sirenelor puterii... Doar că AIE şi semnatarii apelului ar trebui să înţeleagă: ministru poate fi doar unu, iar asociaţii cu „hambîţ” sînt multe şi, inevitabil, ace(a)st(ă) ministru va cădea în disgraţia aceloraşi asociaţii destul de rapid. Este uman. Unicul care ar avea de cîştigat din toată afacerea respectivă ar fi... ministrul!
- Unii exponenţi ai diasporei au simţit că se poate. 2009 a adus indiscutabil o deschidere. O deschidere spre tot. Spre dialog, dar şi spre forţarea puterii pînă a o penetra. Cam la fel a fost şi în Moldova cu acei din ONG-uri care au integrat structurile Guvernului. Şi nu este nimic rău aici, în absolut… Dorinţa sinceră de a participa la un proiect politic este salutabilă. Machevialism a existat, însă, întotdeauna. Să recunoaștem deschis: acei din diasporă au un mic avantaj. Intră în buduarul puterii pe uşiţa din spate. Cînd adaogi la nume „de la Paris” – are efect. O ştiu, căci am practicat-o personal. Dar nu miroase bine. Să nu încurcăm genurile. Cine face politică – să facă politică, nu ONG-uri.
P.S.: Am participat şi eu la Conferința Internaționala «Cultura toleranței, valorile comune, dialogul intercultural – 20 de ani de realizări» (Chișinău, 23 – 26 august 2011)… Mi-a fost ruşine. Am plecat după o zi şi jumătate. M-am întors la socrii mei (învăţători de la ţară, pensionaţi, dar care mai lucrează, căci nu are cine altul. Şi în sat copiii au rămas de capul lor... Dar las-că nu-i nimic. Mai au pînă la vară şi şcoala se-nchide. E « optimizată » deja. Caci e nevoie de făcut economii pentru mercedesuri, parade, avioane şi ...noi miniştri). Ei erau pe deal la lucru, iar eu la Palatul Republicii mîncam sarmale, canapeuri, salamuri scumpe şi beam vin scump şi Cognac cu multe stele. O muzicuţă şi o domnişoară tinerică şi voluptoasă ne cînta melodii populare, noi făceam poze şi eram mîndriiii…
Eu nu mi-am ridicat diurnele de cazare şi nu mi-am rambursat biletele de avion. VOI* ?
P.P.S.: Iată şi apelul meu personal, semnat Vitalie Vovc, nu de „asociaţie”:
Stimaţi colegi, să nu greşim ţinta! Noi nu avem nevoie de minister al diasporei, ci de politici care ar ţine cont de fenomenul migraţional la absolut toate nivelurile. Fiţi mai incisivi atunci cînd vi se-nchid şcolile unde merg copiii voştri, sau ai oamenilor pe care ipotetic îi reprezentaţi, nu atunci cînd cineva (se) vrea ministru. Avem o demnitate de apărat şi o responsabilitate faţă de oamenii din ţările unde ne aflăm şi cei de acasă!
Cu mult drag, din Franţa, de la Paris.
Va urma şi un alt text despre viziunea mea a rolului şi funcţionarea diasporei.
* Cică Conferinţa respectivă nu ar fi fost finanţată din bugetul Republicii Moldova. Dar acest fapt nu schimbă esenţa întrebării.
