MELEARDUL. DUBLUL 2 Săptămâna a început năucitor, cu o noutate care ne-a îngheţat literalmente. Gazprom a înaintat Chişinăului un ultimatum: în 48 de ore teritoriul Basarabiei trebuie cedat Armatei Roșii! Ptfu, încurc: ăsta e din alt secol, din 1940.

De această dată ei au cerut ca „datoriile istorice” (ghilimelele sunt de rigoare) pentru gaze să fie achitate în decurs de 48 de ore, altfel Rusia va închide robinetul. Moldova a și plătit de atunci, iar Gazprom (se întrevede de la o poștă regretul din comunicatul lor) a confirmat că a primit banii.

Ceea ce ni s-a explicat pe parcursul săptămânii este că Moldova a achiziționat gaze în octombrie la prețul „avantajos” negociat de Spânu cu Gazprom, iar cetățenii au plătit la tariful cel vechi. Diferența a constituit-o tocmai 74 de milioane de dolari! Activitatea Moldovagaz la general și modalitatea acumulării acestei datorie ține, fără pic de dubii, de competența organelor de anchetă, dar ceea ce este strigător la cer este nivelul cosmic de incompetență și de iresponsabilitate de care a dat dovadă Guvernul la general și Spânu în mod particular. Geaba încearca unii să-i ia apărarea. Citatul respectiv îi aparține: „La moment nu am reușit să fac cunoștință cu textul acestei notificări. Ea a fost expediată către Moldovagaz. Mâine vom face cunoștință cu documentul după care vom lua măsuri.”

În oricare stat sănătos pentru asemenea „uitări”, dar îndeosebi pentru faptul că nu au fost făcute publice imediat (chiar în aceeași seară când au fost semnate!) absolut toate înţelegerile (cu anexe cu tot, pâna la ultima virgulă) Spânu ar fi trebuit să-și dea demisia. Tinând cont de antecedente și de „datoriile istorice” (nu mă refer, vă dați bine seama, la bani și acorduri comerciale) nu se putea proceda altfel!

Iar pentru faptul că scandalul a izbucnit într-atât de tardiv și pentru felul în care a izbucnit putea fi demis guvernul in corpore. Pentru incompetență şi pentru muşamalizarea incompetenţei.

ÎN ROMÂNIA DUPĂ ALINARE Veștile bune au venit săptămâna trecută de acolo de unde vin ele dintotdeauna: din România! După rușinea oecumenica în care ne-au băgat Popescu & Co acum o săptămâna, iată-i ajunși și la București, cu Maia Sandu în frunte! Desigur, ceea ce face România pentru Moldova nici nu poate fi comparat ori pus pe același cântar cu șantajurile și umilirile permanente care ne vin de la Moscova, oricât nu ar insista mediatic autoritățile de la Chișinău să „echilibreze” efectele.

Statul pe două scaune a devenit imposibil. Geaba tragi de ele ca să le apropii. Geaba te lingușești si te ceri la sânul Rusiei: „Am discutat cu această ocazie despre o serie de subiecte de interes comun de pe agenda relațiilor moldo-ruse precum semnarea recentă a contractului de livrare a gazelor naturale rusești către Republica Moldova, eliminarea barierelor și restricțiilor din comerțul reciproc cum ar fi taxele de import aplicate față de unele categorii de produse.” (citat di comunicatul lui Popescu dupa întrevederea cu Kozak la Moscova).

În deosebi ar trebui să ne bucure proiectele de interconecatare energetică cu România: s-a decis construcția liniei de electricitate Suceava – Bălți. La fel sunt de salutat intențiile referitoare la recunoașterea reciprocă a diplomelor. Zeci şi zeci de proiecte anunţate!

Popescu ne promitea că va aduce de la București un acord care va face integrarea europeană a Moldovei ireversibilă. Dar dacă se referea la foaia de parcurs semnată cu România, cred că exagerează. Ea merge la pachet doar cu un alt act fundamental care ar legitima-o: ieșirea definitivă a Moldovei din absolut toate structurile CSI!

Apropo, am ascultat cu mare atenție conferința de presă a ministrului nostru de externe. Bănuiesc că era obosit după câteva zile de muncă intensă, altfel nu pot să-mi explic lipsa de entuziasm și emoție (incomparabil sub nivelul angajamentului emoţional retoric din interviul de la Eho Moskvy) la lectura proiectelor care vor fi lansate în Republica Moldova cu suportul României. Ce-ai să-i faci? Sunt lucruri ireversibile și imposibil de stăvilit, oricât n-ai crede (or eu chiar sunt convins că ei chiar cred asta!) și nu ai încerca să convingi lumea că moldovenii nu-și doresc Unirea. Dar recunosc că aici caut pete pe Lună.

CIREŞICA DE LA BĂLŢI Mai mare stabilitate decât la Bălți nu găsești pe acest glob pamântesc. De 30 de ani – același lucru! Nu știu dacă Tauber din partidul fugarului Şor a fost la Bălți înainte de această campanie. Dar a venit și mai nu a fost aleasă primăriță din primul tur! Dar cered că se va întâmpla peste o săptămână. O destoinică moştenitoare a lui Usatîi. Dragostea bălțenilor pentru personaje de acest soi este de nezdruncinat!

Apropo, nici ei nu-și doresc Unirea.

Din păcate (sau din fericire), săptămâna care a trecut nu ne-a adus mari noutăți. Punctul nevralgic generator de știri s-a deplasat la frontiera dintre UE și Belorusia, acolo unde se desfășoară un nou epizod al confruntării lui Putin cu Occidentul. Putin nu a inventat nimic nou: el l-a sfătuit pe Lukashenko să facă exact același lucru pe care (e ferma mea convingere, chit că nu sunt eu anchetator să aduc probe) l-a făcut acum câțiva ani în urmă atunci când UE s-a confruntat cu primul val de refugiați, anormal de masiv și de organizat. Numai că de această dată în fața europenilor nu este Putin, ci un isignifiant Lukashenko și, ca prin minune, atât oficialii cât și mass-media europeană îndrăznesc să mai spună câte ceva.

Printre altele, ca prin ricoșeu, acea poveste ne-a afectat și pe noi: vă mai aduceți aminte de acei 30.000 de sirieni?

Îmi permit această digresiune din simplul motiv că noi încă continuăm să digerăm un alt epizod al confruntării sus-menționate: războiul gazelor din Republica Moldova. O mică confruntare la nivel european, dar un mare pas pentru Rusia! În realitate, Putin a câștigat fără drept de apel confruntarea pentru Moldova. Și, precum ne anunță ANRE, totul a fost o colaborare amiabilă. Nici nu ne îndoiam prea mult.

În principiu, Gazprom ar fi putut, pentru exact aceleași concesii din partea RM (menținerea statutului MoldovaGaz, un status-quo al Transnistriei, etc.), să ofere un preț mult mai mic pentru gaze, dar dacă e să-ți bați joc, atunci trebuie s-o faci până la capăt!

Pe parcursul săptămânii am aflat că moldovenii vor plăti exact același preț ca germanii sau austriecii pentru gaze. Atunci apare o întrebare legitimă: dacă plătim la fel de scump, la ce bun contract cu Gazprom? Și dacă avem contract cu Gazprom, de ce plătim așa de scump? Răspunsurile vă las să le găsiți desinestătător, ca la scoală.

Săptămâna aceasta aflam că, în sfârșit, se va lucra la proiectul de interconectare a liniilor electrice cu România. Un bun șut în fund tot servește la ceva. Dar, pe bune, se putea face și fără contract cu Gazprom.

Iar Nicolai Nicolaevici, alias Nicu Popescu, se pregătește să meargă la Moscova. El probabil nu este „țigan” și „urmaș al lui Budulai” ca toți ceilalți.

BULIGA GATE Scandalul săptămânii a fost numirea fostului ministru, Valentina Buliga, șefă la o subdiviziune a CNAMUP de către Boris Golovin. Ordinul a fost anulat după ce informația a devenit publică. Puterea i-a numit pe Musteață și Plămădeală în funcțiile de judecători ai Curții Supreme de Justiție. Numai că, în pofida protestelor din partea foștilor colegi de coaliție de la DA, puterea nu a dat înapoi în cazul lor. Undeva, în paralel, Gavriliță se plânge de faptul că nimeni nu vrea să lucreze pentru Guvern... Chestiile astea îmi par ridicole și miros urât de tot. În realitate, totul e foarte simplu: dacă Buliga, Musteață sau Plămădeală au încălcat legea – atunci să fie trași la răspundere. Dacă nu – orice „persecutare” pe motiv de colaborare cu alte forțe politice nu-i altceva decât dictatură. Să mă convingeți că nu am dreptate!

STOIANOGLO DEAD END Guvernul reactivează planul iniţial de înlăturare a lui Stoianoglo din funcţie, aparent scurtcircuitat atunci când a fost acesta din urmă arestat. Dar ceva nu funcţionează (şi dacă chiar nu le ajung probe?) şi vor merge pe planul cu „evaluarea”.

CONSILIUL AUDIOVIZUALULUI DEMIS Puterea a demis CA. O decizie populistă și absolut inutilă. Dacă tot au majoritatea, poate că ar trebui să revină asupra pachetului de legi „anti-propagandă”? Asta dacӑ considerente de ordinul securitӑţii informaţionale ar fi la originea interesului şi dacӑ scopul final este asigurarea unui spaţiu informaţional sӑnӑtos. Dar se vede că scopul nu este acesta, ci un banal control politic asupra televiziunii naționale.

100 DE ZILE Cică a existat și un raport. Nu știu cine a inventat chestia asta cu „perioada de grație” de parcă acei care ajung la putere vin de pe Marte și nimeni nu-i cunoaște ori nu le cunoaște promisiunile. Bineînțeles e ridicol să-i ceri unui guvern socoteală pentru chestii care nu țin de competența sau de potența lui, dar noi nici nu am făcut-o pare-se. În rest, Gavriliță ar fi trebuit să angajeze un actor pentru a citi raportul... Asta până a ajunge la conținutul său...

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite în Scoția. Și în mod special microbiștilor scoțieni care veneau la Chișinău la meciul de fotbal pierdut vitejește de către echipa Moldovei cu 0 la 2. Microbusul microbiștilor (ce fain sună) a trecut prin punctul de trecere a frontierei Leușeni fără a se opri, exact așa precum și se cuvine de trecut prin acest punct de trecere. Sunt sigur că în cel mai scurt timp actul lor „obraznic” va fi o banalitate, iar acești scoțieni, cel mai probabil involuntar, ne-au dat tuturor o lecție despre cum trebuie tratată frontiera respectivă!

ATUNCI CÂND AI GAZE Totuși aveam dreptate atunci când ziceam că ar trebui să-i ridicam un monument lui Putin pe undeva prin PMAN. Nu cred că există politician în toată istoria (chit că-i doar de 31 de ani) statului Republica Moldova care să fi făcut mai multe pentru afirmarea statalității sau independenței lui, pentru afirmarea Republicii Moldova în calitate de subiect independent în comunitatea statelor de pe mapamond.

Embargourile la produse agricole și vinuri au avut drept efect diversificarea piețelor de desfacere și o abordare sănătoasă a relațiilor economice în aceste ramuri, lucru care trebuia întreprins de către oficialii și responsabilii acestui stat, dar care nu a fost posibil decât grație șuturilor primite în fund din partea Rusiei.

Cam asta mai nu s-a întâmplat și cu criza energetică. „Maiul” din propoziția anterioară e perfect justificat. Vineri seara, în chiar momentul în care scriam acest text a căzut noutatea conform căreia R. Moldova s-a înțeles cu Gazprom pentru formula prețului la gaze pentru următorii 5 ani. În afară de faptul că se va folosi „formula de preț propusă de partea moldovenească” nu știm mare lucru despre conținutul acordului. Nu vă grăbiți să vă bucurați. Am putea descoperi detalii care ne-ar ameți mai dihai decât dacă am primi cu un mai în țeastă...

Să amintim, succint și sumar, povestea cu „criza energetică”: de unde a început și unde a ajuns. Vom începe prin a menționa o foarte importantă circumstanță, fără de care riscăm să ramânem cu o percepție greșită a evenimentelor. Moldova a avut și de această data un noroc chior, iar norocul a constat în faptul că criza „noastră” energetică a coincis cu o încercare stupidă a Rusiei de a pune presiune pe întreaga Europă și Occident, atât prin intermediul acelorași gaze cât și la alte niveluri de confruntare, inclusiv militar. Și la prima tentativă de ripostă a Occidentului, Rusia, precum era și de așteptat, a dat înapoi.

Norocul Moldovei a constat în faptul că la un moment dat ea a fost prezentată lumii întregi ca un „case study” al acestei confruntări. Pentru Occident am devenit un fel de poligon de test, un exemplu de reziliență în fața agresivității și obrăzniciei lui Putin. Repet, dacă ar fi doar gazele și doar Moldova, sunt convins că lucrurile s-ar fi derulat altfel.

Și un alt detaliu: dacă nu ar fi existat gazoductul Iași –Chișinău, care, conform comunicatului „Transgaz”, funcționează și poate asigura întregul consum de gaze în R. Moldova, cu excepția Transnistriei (detaliu esențial!), totul ar fi fost diferit. Acest gazoduct, construit cu atâta greu și căruia i s-a opus o enormă rezistență, a jucat un rol, sunt convins, decisiv în această poveste.

Așa dar, în octombrie ne pomenim cu contractul la gaze cu Gazprom expirat. Mai mult, aflăm și despre datorii semnificative pe care le-am avea pentru gazele consumate recent (despre cine și cum crează aceste datorii ar trebui investigații aparte). Rusia procedează ca de obicei și amenință cu sistarea livrărilor de gaze, iar semnarea unui nou acord o condiționează cu cerințe geopolitice.

Numai că de această dată suntem în aceeași luntre cu o Europă întreagă și, în plus, avem și o țeavă de rezervă. Guvernul achiziționează gaze pe piața europeană (scump: 1000$ pentru 1000 metri-cubi, dar important e că le-a cumpărat din altă parte decât de la ruși): de la o companie poloneză, apoi de la una olandeză. Și au existat și alte companii dornice să ne vândă gaze. UE ne acordă și 60 de milioane pentru a depăși „criza” respectivă (ghilimelele sunt de rigoare). Ucraina a anunțat că acceptă să ne „avanseze” pe datorie cantitatea de gaze necesară...

Undeva, în paralel, reprezentanții Rusiei sunt eliminați de lângă structurile NATO; SUA sistează practic definitiv orice serviciu consular pentru cetățenii ruși; Ucraina folosește pentru prima dată drone turcești pentru a nimici unități de artilerie care au deschis focul asupra pozițiilor Ucrainei amplasate adânc în spatele frontului; lui Viktor Medvedtciuk, cumetrul lui Putin, i se aduc acuzații dure de trădare de țară în Ucraina. Tot în Ucraina a fost cu o vizită ministrul apărării SUA, iar gazoductul „Nord Stream” așa și nu are undă verde din partea Germaniei și a europenilor (vom aminti că Angela Merkel nu mai este la manete).

În aceste condiții Rusia a anunțat că va mări cantitatea de gaze livrate Europei, iar noi ne-am pomenit cu un nou contract. În toată această poveste vom menționa următoarele:

-              Din păcate, nu am profitat nici acum de această deschidere extraordinară de a ne rupe din strânsoarea și jugul Rusiei și de o oportunitate incredibilă de a soluționa problema Transnistriei.

-              Rusia a simțit imediat pericolul de a pierde orice control în zonă și a cedat. Ce am ratat noi a reușit Rusia. Avem Gazpromul și Transnistria, cu datoria ei astronomică, în continuare în cârcă.

-              În loc ca fărădelegile de la MoldovaGaz să fie investigate de autoritățile din R. Moldova (ideal, cu participarea autorităților europene) pentru ca ulterior să fie eliminată definitiv din joc, se va face un audit cu participarea... Gazpromului.

Uite-așa o poveste din care nu sunt deloc sigur că am ieșit învingători... Într-un fel, am făcut totul ca Rusia să iasă cu pierderi minime din această mică confruntare, parte a unui război dus la o scară mult mai largă... Paradoxal, Rusia a pierdut bătălia gazelor din Moldova, dar învingătoare nu pare a fi Republica Moldova.

VAMA VERSUS STRADIVARIUS O poveste absolut halucinantă, cum numai în Republica Moldova se pot întâmpla, s-a derulat săptămâna trecută la Chișinău. Pe la mijlocul săptămânii am fost năuciți de o noutate-trăsnet! Vama a identificat o vioară nedeclarată care valorează peste 2 mln de euro în bagajul unei doamne care se deplasa spre Moscova! Vameșii, năuciți probabil și ei, s-au grăbit să anunțe găselnița presei, care, la fel, s-au grăbit să facă informația publică. Numai că toată această poveste fascinantă s-a spars ca Titanicul de aisberg atunci când a devenit clar că instrumentul valoros este de fapt vioara folosită de una din cele mai celebre violoniste din lume, Alexandra Conunova Dumortier, originară din Chișinău. Din ce cauză anume nu l-a declarat artista e încă un mic mister, dar apriori, reieșind din toate câte se cunosc la moment, nu a fost rea intenție.

Mai pe scurt, avem o violonistă (una din cele mai bune) care călătorește cu o vioară (una din cele mai scumpe). Violonista respectivă nu a declarat vioara la ieșirea din țară și instrumentul i-a fost confiscat, iar numele ei a fost ponegrit în presă. A cui a fost lipsa de jenă și impertinența, cu prostia laolaltă, a vameșilor sau a jurnaliștilor, contează mai puțin acum.

Legea (o consider una rea, dar asta avem) e făcută pentru a păstra tezaurul și patrimoniul nostru cultural, or, vioara respectivă nu este și nu a fost vreodată patrimoniul R. Moldova (căci nu de naiul sau drâmba lui Ștefan cel Mare discutăm, corect?)

Vioara nu este nici obiect furat, nici declarată dispărută, nu este un obiect - parte a unui trafic internațional, ori orice altfel de combină în afara normelor legale sau morale cu obiecte de artă sau patrimoniu cultural al unui stat oarecare, nu este cadou dubios, mită, bacșiș, spălare de bani, evaziune fiscală, scoatere de capital voalată, etc., etc.

În urma a tot ce am citit despre acest caz consider că actul vameșilor din R. Moldova este un exces de zel, o aplicare tâmpita și nelalocul ei a unor norme care au un cu totul alt sens. Despre spiritul legii vorbim aici.

Vameșii s-au făcut de râs, au făcut de râs R. Moldova ca stat și, involuntar, ne-au făcut pe toți de râs.

Nu-i grav, nu s-a lăsat cu moarte de om și nici nu-i prima dată. Și presimt că nu-i ultima.

ALEGERI PE TIMP DE CIUMĂ Pe 21 noiembrie alegerile locale noi, inclusiv în al doilea municipiu din ţară, vor avea loc! Covidul, din câte se ştie, e un element social responsabil şi în această zi va fi cuminte.

CA LA CHEREMUL MAJORITĂŢII Majoritatea vrea să subordoneze Consiliul Audiovizualului Parlamentului. O singură întrebare: dacă spuneau asta socialiştii, cum aţi fi reacţionat?

NOUL POST DE PROPAGANDĂ Între timp CA a anunțat că vom avea un nou post de televiziune. TV9. Nu, nu este un rebranding al postului TV8 care anterior se chema TV7. Dar poate că și este. Vom urmări atent. Pentru moment se știe că există legături cu media-holdingul socialiștilor și cu structurile lui Lucinschi-junior, carele este la originea postului TV7 / TV8...

INALTĂ TRĂDARE?! SIS anunță că angajați ai Direcției 5 a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne au contribuit la raptul de persoane în favoarea separatiștilor de la Tiraspol. Au primit indicații și le-au executat.

Și SIS, oare ale cui indicații urmează? Stoianoglo ar putea să ne spună câte ceva, nu credeți?

Eu nu știu când și unde anume sunt născuți și au crescut cititorii mei. Subsemnatul e născut și a crescut în falnicul oraș Bălți, acolo unde în 1998 se dădea electricitate câte 6 ore din 24. Autoruil acestor rânduri a învățat la Universitatea din Bălți care iarna nu era încălzită. Atunci când afară sunt -20°C e o experiență care nu se uită cu una cu două. În 1999 părăseam RîMî. Definitiv.

De câte ori nu m-au întrebat de atunci din ce cauză am emigrat!... Vorba lui Dodon: De-atâta!

RîMî a intrat cică în stare de urgență energetică. De ce? Vorba lui Dodon: De-atâta!

Sunt foarte supărat. Chit că vă doare pe toți în cot (presupun și eu, căci ați fi votat altfel ori de câte ori vi s-a prezentat ocazia). Și îmi vine să urlu de ciudă și de neputință. Și stiu că îmi veți răspunde, cei mai mulți: „Dacă ai plecat, ce te mai rățoiești atâta? Ne vom descurca și sunguri.” Sau altă chestie, mai soft: „Ce înţelegeţi voi? Noi aici trebuie să jucăm finuţ şi să facem strategii cu mai multe etaje şi mişcări înţelepte”...

Descurcați-vă! Căci eu nu știu ce să mai faci și ce (sau cum) să mai zici ca să fie înțeles o dată și pentru totdeauna: securitatea și independența energetică nu-i moft și nu-i jucărie. De statul „Rusia”, de CSI, de tot ce ține de așa numitul „russkii mir” trebuie de fugit ca de „ucigă-l crucea”, iar orice podeț – tăiat, ars, şi cenușa vânturată pe cea mai năprasnică furtună!

Am 11 ani de când doar despre asta lehăi. Uneori nu prea ai ce face, e drept, alteori conjunctura regională îți deschide bulevarde și îți așterne covoare roșii spre oportunități la care nici nu ai fi visat. Așa a fost în 2014, despre asta am scris și atunci... Degeaba. Am stat ca boii la poartă nouă și nu am mișcat un deget! Nici din coadă nu am dat! Vreți să știți ce mi s-a răspuns atunci? Poftim de cetiți, nu vă fie lene!

În 2021 Prim-Ministrul Republicii Moldova propune Comrat-ul drept candidat la capitală culturală a... CSI-ului!

Adevărul e că suntem astăzi conduși de feciori și fecioare de nomenclaturiști insignifianți de partid, de indivizi crescuți la călduț și deprinși cu bunicelul, nu în apartamente în care iarna se așeza promoroacă de un centimentru, nu în case în care nu era cu ce de aprins focul (ah, gardul din scândură de la ograda buneilor, prin ce sobe să fi ars?). Da, acești fii și fiice de activiști mărunți de partid, perfect acomodați timpurilor, care s-au învrednicit de diplome și programe de formațiune plătite mărinimos de stat, pe care le transformă și pe astea abil în „diplome”, ne toarnă astăzi macaroane pe urechi, cu un accent palatalizat chișinăuean execrabil, pe care-l numesc totuși „limbă română”, despre pace socială, despre strategii de politică externă nonconflictuală și multe alte aberații de acest fel. Acești epigoni ai lingăilor de partid de altădată sunt astăzi la putere! Iar noi îi admirăm și așteptăm minuni! 

Știu că nu vă place ce citiți aici. Nici mie nu-mi place. Dar cred că cineva trebuie s-o spună cumva. Nu se mai poate suporta această batjocoră continuă, minciuni peste minciuni. Ăștia despre care vă scriam vor fi bine. Vor plăti mai scump, ei au de unde, dar vor fi bine. Se vor văicăra puțin pe rețele, în articole de presă și pe video-bloguri, dar vor fi bine... Se vor mai scărmăna în public de dragul show-ului mediatic, dar vor fi bine.

xxx

P.S.: Cândva demult, pe vremea când Putin ne băga un embargo la vinuri, glumeam și ziceam că ar trebui să-i punem dictatorului de la Kremlin un monument în PMAN la Chișinău... Grație acelui embargo industria noastră vinicolă a început a se dezvolta cu adevărat!

Tovarășe Putin, am și eu o rugăminte: dacă tot noi suntem idioți și proști și nu pricepem de bună voie, fie-vă milă: tăieti dreacului gazul de tot! Și nu doar gazul: tăieti ce aveți de tăiat și basta!

Cum n-ai suci-o și cum n-ai întoarce-o, dar noutatea săptămânii a fost victoria celor de la Sheriff Tiraspol asupra legendarei Real Madrid pe Santiago Bernabeu.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut multitudinea de mesaje jubilatoare pe pereții rețelelor de socializare, dar și mai mare stupoarea când am văzut numărul articolelor pline de extaz și bucurie după victoria echipei de la Tiraspol. Partea ce ține de mitul David vs. Goliat poate fi lesne înțeleasă, dar iată argumentele despre „imaginea Moldovei” și „sportul care unește” le vom demonta imediat, ca să nu prindă cumva rădăcini.

Să nu credeți că Moldova a avut de câștigat ceva ieri. Dimpotrivă. În acea seară, după meci, spălam vasele și ascultam radioul. În acele zece minute rezervate meciului respectiv (era și firesc, ei au dedicat seara meciului PSG – Machester City) comentatorii francezi au descris cu destul lux de amănunte și au pipărat doar așa cum un francez poate s-o facă echipa de la Tiraspol. Au spus că proprietarii clubului sunt agenți KGB, că și-au făcut averea din comerț cu produse petroliere, țigări și alcool. Toate bune, nimic fals sau care ar putea să ne surprindă, nu-i așa?, doar că ei nu au spus nimic despre faptul că e o echipă din Transnistria, o regiune separatistă care nu este controlată de Chișinău, ci au prezentat-o ca pe o echipă... moldovenească. Despre "imagine" vorbeați? Ok...

Cât privește „sportul care unește”, asta funcționează doar în cazul în care sportul este practicat în acest spirit, ceea ce nu este nicidecum cazul Sheriffului. Altfel nu ar fi publicat clubul o felicitare oficială cu ocazia a 30 de ani de „Independență” a „statului Transnistria”. Apropo, cum stăm noi cu regulamentul UEFA la acest capitol? Și celor de la Real Madrid, le-a explicat careva cum stăm noi la capitolul securitate în acea zonă? Poate ar fi cazul ca R. Moldova oficială să-i preîntâmpine că dacă pățește ceva Benzema, Hazard & Co la Tiraspol Chişinăul nu poate purta nicio răspundere? Cred că o simplă scrisoare, știți, din alea care circulă astăzi din ce în ce mai mult, cu declinare de răspundere oficială, ar fi suficientă.

Ori poate tot de dragul „sportului care unește” au drogat rușii sute de sportivi pentru ca să câștige jocurile olimpice? Ori poate, elementar, au vrut să arate lumii cine e mai „tare pe raion”?...

Ce ne mai rămâne? Ah da, un detaliu: nu știu cum se face, dar de câțiva ani suntem reprezentați la diverse foruri internaționale (pe care noi, e drept, le snobăm umblând cu nasul pe sus), gen Eurovision sau varii competiții sportive, de către indivizi care se străduie din răsputeri să ne prezinte drept membri a ceea ce se numește „Russkii mir”. Vă mai aduceți aminte cu câtă asiduitate se băga Kirkorov pe lângă Gordienko, reprezentanta Moldovei la Eurovision?

Dacă nu v-am convins, puteți citi și ce a scris Sorin Ioniță la subiect.

GRĂNICERI Între timp, probabil din acelaşi exces de fraternitate, similar cu „sportul care uneşte”, separatiştii au mai instalat un post de „grăniceri”.

LACTate DE LA SIBIU Nu au trecut nici 30 de ani și iată că lumea a început să se întrebe: oare ce e „conflictul Transnistrean”? Hmmmm... Mare mister! „Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean” (LACT) din Sibiu în colaborare cu Asociația de Istorie Balcanică (AIB) din București au anunțat lansarea unui nou proiect internațional de cercetare: „Conflictul armat de pe Nistru – implicații politice și sociale pentru Republica Moldova”. Nu am de unde să știu ce va fi în acest studiu, „breakthrough” în gândirea științifică, fară îndoială, dar nu știu din ce cauză parcă simt un fel de anxietate... Nici nu știi cum ne pomenim cu o nouă viziune, inedită, asupra „conflictului transnistrean” pe urma acestui proiect. Nu de alta, dar viziuni din partea „lumii academice”, inedite și originale, „out of the box”, am mai văzut de-a lungul timpului, cu teorii începând cu războiul „directorilor roșii”, trecând prin „marele banditism” și terminând, mai recent, cu „războiul civil”! De aia și-i iubim noi pe cercetători: au imaginație și caută originalitate în toate câte întreprind!

PACIFICATORUL STEINMEIER Nu știu cum ceilalți, dar eu unul habar nu aveam cine e președintele Germaniei (pariez că nu sunt unicul) până nu demult, iar numele lui îmi este asociat cu... Ucraina. Mai cu seamă cu acele protocoale și propuneri de „soluționare” a războiului ruso-ucrainean din Donbass. Propuneri devastatoare și umilitoare pentru ucraineni, în treacăt fie spus. Săptămâna trecută Steinmeier a fost la Chișinău. S-a văzut și cu Kulminski. Nu știm dacă a mai adus ceva (niște protocoale secrete?) și pe lângă cadoul de 10 mln de euro. Dar dacă îl vom găsi pe lista administratorilor la Nord-Stream 2, spre exemplu, peste vre-un an, nu cred că ar trebui să ne mire prea tare.

GAVRILIŢĂ LA BRUXELLES Pe lângă Steinmeier, la Chișinău a fost și președintele Sloveniei, iar Gavriliță a fost la Bruxelles. Toată această activitate nu este altceva decât o tentativă disperată de a salva „soldatul Ryan”, statul „Republica Moldova”. E firesc. Fără acest „stat” toți acești președinți-miniștri-consilieri-ambasadori ce devin? Cine să mai aibă nevoie de ei? Dar o simplă consultare a statisticilor demografice ne va pune în faţa fatalităţii: acest lucru nu mai este posibil! TVR ne spune că 23% din populația țării o constituie acei care au depășit vârsta de 60 de ani... Dar şi despre asta vă scriam mai demult.

EXTINDEREA UE SE AMÂNĂ Citiți, vă rog, acest text în care vă explicam din ce cauză Republica Moldova nu va adera în viitorul imaginabil la UE și unde vă spuneam că țările din Balkani sunt la rând, nu noi. Dar săptămâna trecută europenii au anunțat că și aceștia din urmă vor trebui să aștepte un timp indefinit. Popușoi însă îndrăznește să spună că abia spre 2025 R. Moldova va face cerere de adeziune! Credeți-i, oameni buni, credeți-i...

FĂRĂ MEMORIE Mai an era lansat un film despre deportările moldovenilor perpetrate de către sovietici... Un adolescent de 14 ani care a jucat un rol în acel film destăinuia că a aflat despre acest tragic epizod din istoria noastră pe platoul de filmare... Cred că acest fapt m-a marcat destul de mult atunci: nu puteam să-mi imaginez că la 14 ani, un adolescent trecut prin sistemul nostru de învățământ, prin școli „de elită” chiar, să nu știe nimic despre istoria acestei țări... Săptămâna trecută, la Muzeul Naţional de Literatură "Mihail Kogălniceanu" a fost lansată „Cartea foametei” de Larisa Turea, o nouă ediție. O carte pe care eu o consider drept una care trebuie să facă parte din lista lecturilor obligatorii în școli! Dar noi nu citim... Iar cei care nu citesc pierd memoria cu 48% mai repede... Și când nici nu o ai, cum se prezintă lucrurile?...

Ferice de fotbal, căci mai strigăm câte un „gooooooool” din când în când... Chiar și atunci când sunt marcate în poarta noastră.