„Uneori mâncam pâine cu zahăr şi mama strângea firimiturile. Mătura şi în jurul mesei. Le aduna pe toate şi le scotea afară. Le punea pe prichici. Zicea că sunt pentru sufletul flămând al Veruţei şi pentru alte suflete înfometate. Mama Maria zicea că nu le ţine minte numele. Prea multe nume pentru o singură memorie. Se mai uită. Se pare că trec. Însă iarăşi toate se amestecă şi în continuare tuturor le e foame.”,

Emanuela Iurkin, „Câinele de bronz”, (Cartier, 2018, p.48)

Există un rău profund în oamenii acestui pământ. Ceva care a intrat într-atât de adânc în oase, în măduva coloanei vertebrale (asta desigur dacă e să presupunem că am avea așa ceva), încât ar mai trebui generații și generații ca să fie diluat… Cu condiția, absolut necesară, ca soluția în care se va încerca diluarea să fie una cu adevărat terapeutică: de bunăstare, libertate şi… dragoste. Multă dragoste.

Atunci când zic „rău” nu mă refer la acea noțiune vagă pe care o înțelegem doar contrapunându-i una la fel de rău definită, „binele”. Acest rău, este mai degrabă o boală cronică, asemeni unui cancer care ne devoră din interior și care, trebuie s-o recunoaștem, a devenit de-a dreptul ereditar.

Suntem cu toții copiii supraviețuitorilor și călăilor. Suntem copiii foametei și terorii și ne comportăm corespunzător. E ceva profund modificat la nivel de conștiință colectivă. Toate fricile noastre și toate aspirațiile sunt o consecință directă ale urgiei care ne-a decimat acum 70 - 80 de ani...

Aspirațiile noastre de opulență demonstrativă, ușurința cu care ne despărțim de familie, inexplicabilă dacă ar fi să nu luăm în calcul trecutul, violența deseori irațională la adresa aproapelui... Până și astăzi eu, spre exemplu, lupt cu porniri nesăbuite de a stoca, în special produse alimentare... O frică sumbră de a duce lipsă de ceva. Emigrația masivă oare nu-și are rădăcinile în foametea anilor 46 – 47?... E ceva de gândit aici.

Nu am cum să știu dacă Emanuela Iurkin, autoarea romanului „Câinele de bronz”, și-a plămădit cartea anume din această perspectivă, chiar dacă trimiteri și aluzii destul de directe sunt prezente în text. Este însă exact ceea ce a reușit să facă, sacrificând epicul în favoarea confesionalului, o adresare către un tată care este și a fost absent, către un alt personaj, prezentat drept un tutore protector, un frate mai mare, un iubit care ajută naratorul să-și consolideze personalitatea. Un personaj la fel de vag ca și epicul din acest român, un înger păzitor imaginar.

Citind romanul Emanuelei Iurkin nu puteam să evit o corespondență imaginară cu o autoare din Finlanda, Sofi Oksanen, în special cu romanul ei „Vacile lui Stalin”. Mă va ierta, sper, autoarea pentru această trimitere. Romanele sunt foarte diferite de fapt, dar personajele din cărțile finlandezei, mama căreea e originară din Estonia, suferă de aceleași „patologii” că și eroina din „Câinele de bronz”...

Romanul Emanuelei, apărut la Cartier în primăvara acestui an, este în primul rând o scriere purificatoare. O introspecție care, dacă ar fi să credem în una din cele mai mari șmecherii ale secolului 19 și 20, o putem asemui cu o psihanaliză. Poate că anume asta și ne lipsește, o psihanaliză colectivă. O țară întreagă întinsă pe canapea care să-și povestească trecutul, să-și verbalizeze frica... Doar că frica de trecut, de explicații raționale, este și ea parte a acestei moșteniri.

Ce-ar fi să începem această terapie cu lectura „Câinelui de bronz”?

"And then there is the issue of how to deal with Russia. Our hopes that relations with Russia would improve and that Moscow would finally fully accept our complete sovereignty and independence after joining NATO and the EU have not been fulfilled. Instead, Russia is back as a revisionist power pursuing a 19th-century agenda with 21st-century tactics and methods. At a global level, Russia has become, on most issues, a status-quo power. But at a regional level and vis-a-vis our nations, it increasingly acts as a revisionist one. It challenges our claims to our own historical experiences. It asserts a privileged position in determining our security choices. It uses overt and covert means of economic warfare, ranging from energy blockades and politically motivated investments to bribery and media manipulation in order to advance its interests and to challenge the transatlantic orientation of Central and Eastern Europe."

An Open Letter To The Obama Administration From Central And Eastern Europe, “Gazeta Wyborcza”, July 16^th, 2009

Săptămâna care a trecut e din alea în care un eveniment sau două le umbrește pe celelalte și devine foarte simplu să alegi primordialul de secundar. Vom ajunge desigur și la ele, dar le vom păstra pentru „plat de résistance” și vom începe cina noastră informațională de vineri (care nu are nicio taină, iar dacă și-o are noi nu avem cum s-o știm acum, chit că toate ies la iveală mai devreme ori mai târziu) cu o „mise en bouche”, ca la casele cele bune, europene.

De fapt, am și început, dacă ați citit acel fragment pe care vi-l aduc în calitate de motto, de decor culinar. E un fragment dintr-o scrisoare deschisă adresată Administrației Președintelui american Obama în demult uitatul iulie 2009, cu 5 ani înainte de anexarea Crimeii și declanșarea războiului în Donbass. Scrisoarea era semnată de 22 de personalități din Europa de Est (printre care Lech Walesa, Vaclav Havel, Emil Constantinescu...). Ignorată atunci. Un document care trebuie citit cu mare atenţie, măcar azi. Să purcedem însă la degustare:

A NINS Nimic extraordinar aici: e sfârșit de noiembrie. Dar, tradițional, ninsoarea ne ia prin surprindere. Oamenii nu sunt pregătiți, tehnica nu e reparată sau lipsește și tot așa mai departe, conform tradiţiilor şi misterelor locului. Și dacă nu ar costa vieți, am putea face haz. Dar tributul plătit primelor zăpezi este tradițional același: accidente cu morți și răniți...

PSRM FACE MITING ÎN PMAN Suntem în plină campanie electorală, indiferent de ce ar putea să scrie în legile noastre electorale. După mitingul PD-ului, iată că și PSRM-ul aduce cu autocarele lume în PMAN. Dar nu atât mitingul în sine (previzibil din toate punctele de vedere, inclusiv la capitolul preț per autocar sau microbus de participanți: toată Moldova știe deja pe de rost tarifele practicate) mă interesează aici, ci acel reportaj video publicat de Moldova.org cu „manifestanţii” aduşi de la Bălți. În sfârșit publicul chişinăuean descoperă ce zace în provincie! N-au trecut nici măcar 30 de ani... (apropo, despre Bălți: săptămâna aceasta am dat de un articolaș destul de curios despre primarul actual al orașului, cu incursiuni în istoria municipiului, care, cred eu, vă poate ajuta să înțelegeți și mai bine „provincia”)

Establishmentul intelectual din capitală a avut parte deja de o răbufnire a acestei violențe șovine cu ocazia mitingului lui Shor din PMAN, dar tradițional a atribuit acel discurs populismului oratoric. Iată că acum aveți parte de un veritabil vox populi! Iată acum să-i văd pe toți acei căutători de „armonie socială” care se manifestă de fiecare dată când apare ceva pro-românesc în spațiul public sau politic. Acum ce ziceți? Numai să nu credeți carecumva că ceea ce iese astăzi la suprafață e ceva nou. Întrebați bălţenii. Ei știu. Apropo, imediat după miting, Dodon a și fugit la Moscova și a ținut un discurs în Duma de Stat apărând limba rusă și prezența militară în Transnistria. Poate de aia nu se mai sinchisește nimeni?... Mă întreb dacă nu vede vre-un deputat „trădare de ţară” aici, căci în alte locuri găsesc cu ușurință.

LIMBA DE STAT – OBLIGATORIE? Se pare că acei deputați care nu pot lega două propoziții în limba de stat vor putea huzuri și în continuare mizând pe electoratul șovin despre care am scris deja. Proiectul de lege care ar obliga candidații la parlamentare să cunoască limba română nu pare să se bucure de susținerea majoritarilor, chiar dacă 70 din deputați sunt cetățeni români cu acte în regulă. Ei tot sunt pentru „armonie socială”. Eu sunt de acord cu acest proiect, dar consider că e un fel de a pune carul în fața boilor. Sunt lucruri mult mai stringente de soluționat pentru a obține această „pace socială” la care visează toți. Iată doar două inițiative: 1. Reluarea retransmiterii posturilor românești de televiziune pe întreg teritoriul țării (și nu doar prin cablu) 2. Obligativitatea și exclusivitatea limbii de stat pentru actele oficiale cu folosință în Repulica Moldova. După asta se poate reveni și la jocul de-a „limba română” cu articolul 13 și obligativitatea ei pentru funcționarii de stat. Numai că soluționarea acestei probleme ar lipsi puterea (oricare n-ar fi ea) de un excitant important al electoratului în perioadele electorale.

OSCE O IA DIN NOU RAZNA La fel de tradițional aș zice, numai că asta nu avantajează deloc Republica Moldova. Aici este exact ca-n Meșterul Manole. Cu fiecare nou mandat e aceeași poveste. Parcă fac o tabula rasa la toate experiențele anterioare. Noii comisari ajung la Nistru entuziaști, ferm convinși că tocmai ei sunt acei care vor mișca carul din loc. E firesc și uman. Ceva de genul: „Voi face mai bine ca precedenții. Să vă arăt eu cum se negociază, nu ca incapabilii de până la mine.” Tiraspolul a înțeles foarte bine cum funcționează și de fiecare dată cere ceva. Noul negociator propune, impune Chișinăului concesii. Noul negociator crede că mișcă carul din loc. Că a „reluat dialogul”. Numai că mandatul său e scurt, iar Tiraspolul promite și revine invariabil la un status quo anterior. Exact la asta asistăm şi astăzi. Pentru Claus Neukirch eu nu am decât o întrebare: „Matale când pleci? Să știm și noi cât de scump ne va costa mandatul dumitale.” Această incompetența cronică devine de-a dreptul plictisitoare. Numai că europenii ar trebui să înțeleagă la un moment dat că jocurile de-a mijatca nu ne mai afectă doar pe noi. Vedeți motto-ul de la începutul textului...

VLAH E CU PUTIN Iar în Găgăuzia Vlah împarte fluturaşi în care ea e alături de Putin. Poate îi trimite careva unul şi lui Herr Neukirch?

SHOR INSULTĂ BĂTRÂNII De câțiva ani propaganda putinistă, încercând să discrediteze emigrații și să diminueze influența lor asupra opiniilor din R. Moldova, vehiculează un mem discursiv care nu variază foarte mult: „acei plecaţi să şteargă c***l”. În mod paradoxal acest mem este atribuit doar celor plecați în occident, nu și celor plecați la Moscova, dovadă clară că este o fabricație propagandistă. Iată și săptămâna trecută unul din reprezentanții lui Shor a spus-o, chiar în Italia, acolo unde partidul celui care a stat la manetele fraudei bancare care ne-a dus faima în toată lumea organizează concerte. Faptul că e o insultă la adresa emigraților e una, dar această construcție discursivă este o insultă directă la adresa unui corp întreg de meserii ale geriatriei și, indirect, la adresa tuturor care apelează la ele. Așa că atunci când repetați inepții din astea, vorba aia: Think twice! Deși acei care o repetă au, de regulă, probleme la capitolul  „think”.

HARTA CLIENTELISMULUI A fost publicată o hartă interactivă foarte curioasă care arată cum au fost repartizate fondurile de la buget în funcție de apartenența la un partid din guvernământ. Nici nu am ce comenta aici. Traseismul politic la nivel local și importanța „resursei administrative” are acum și o explicație vizuală.

DUCA E PE DUCĂ? Se pare că apune steaua nemuritorului patron al AŞM. S-o fi crezut omul în Franța, dar uite că i se clatină scaunul. Cică e cu dosar penal. Instituția respectivă nu a avut decât doi președinți de la încălecatul Țării Moldovei. Gheorghe Duca e pe tron din 2004. Să vedem cât de vehement va fi apărat de către fan-clubul „statului capturat”.

Cam atât cu aperitivul. Bănuiesc că e suficient pentru ca să vă săturaţi, dar nu aceste evenimente au constituit grosul festinului informaţional. Sunt trei:

JOCUL DE-A TRĂDĂTORII DE PATRIE Acu o săptămână a fost publicat (deși era clasificat drept „secret”) raportul comisiei parlamentare de anchetă referitor la activitatea „Open Dialogue”. Să ne înțelegem asupra unui fapt: „Open Dialogue” este cu pufușor pe botișor și, cu toată prezumția nevinovăției de care putem și trebuie să dăm dovadă, acest lucru nu a fost stabilit de autoritățile din Republica Moldova, ci de Polonia și Ucraina. Mai departe povestea respectivă este toată o farsă electorală de adormit adulți cu număr redus de neuroni sau cu leziuni importante ale cortexului. Începând cu faptul că nu are ce „ancheta” ditamai Parlamentul chestii din astea. Ar trebui să existe organe abililtate, precum SIS-ul, care trebuie să se ocupe de securitatea statului și nu de expulzarea profesorilor de la liceul moldo-turc (nu voi obosi s-o repet!). Apoi, dacă e să ne ocupăm de finanțatori, SIS ar trebui să caute atent de unde au acei care distribuie fluturași cu Putin bani pentru activitatea politică sau finanța posturi de televiziune și portaluri de știri care lansează noutăți cu "30.000 de sirieni". Și nu în ultimul rând, parte activă și importantă a acestui vodevil au fost acei de la ACUM care în loc să declare de la bun început că au primit (ori nu) ajutor, inclusiv de la „Open Society” la fel precum și din alte surse, dar că nu sunt la curent de originea banilor, au pus coarnele în pământ. În loc să meargă la audieri la comisia aia ridicolă parlamentară ei au preferat un joc grotesc de-a „mă duc, apoi nu mă mai duc”, îngânând același refren cu „statul capturat”. Ai impresia că ridică perfect mingi la fileu celor care strigă de la tribune că sunt „trădători de patrie”... Piesă cu final previzibil. Nu degeaba se îngrijorează Michalco. Câte ceva a înțeles el, dar încă nu a înțeles ce anume.

A CĂZUT BANCA NAŢIONALĂ De fapt, e mai tare ca niciodată. Dar a demisionat Cioclea, Președintele BNM. Momentul ales e cel mai nepotrivit posibil, în plină campanie electorală. Dar ceva l-a scurmat anume acum, nici mai devreme, nici mai târziu. Cioclea e felicitat de toată lumea pentru faptele vitejești de care a dat dovadă în executarea à la lettre a prescripțiilor FMI-ului. În același timp speculațiile și teoriile complotiste despre „adevăratele motive” ale demisiei curg gârlă: de la dezacorduri eventuale referitoare la legea „amnistiei capitalurilor” și până la hoții monstruoase pe care încă ar urma să le aflăm. Nu-mi fac griji: le vom afla cu timpul pe toate. Cel mai probabil Cioclea elementar și-a găsit un alt job, mult mai bine plătit și cu mult mai puține bătăi de cap. Nu regret plecarea lui, la fel precum nu prea m-a încântat venirea. Voi aminti celor cu memoria scurtă că Cioclea era șomer atunci când a fost recrutat și că ultimul său job a fost la Moscova, la BNP Paribas, post din care a fost „eliberat” în circumstanțe... să le zicem „obscure”. Dar nici măcar acest lucru nu e jenant, ci acea poză care a apărut atunci în presă cu proaspătul Președinte al BNM la o nuntă în Rusia, în compania unor persoane cu reputație... adică fără reputație. Pentru mine acest lucru a fost suficient pentru a nu mai avea emoții de niciun fel referitor la acest „erou al timpurilor noi”.

ŞEDINŢA COMUNĂ A GUVERNELOR ŢĂRILOR ROMÂNEŞTI „Noi ne dorim o infrastructură integrată comună. Ne dorim ca această apropiere, această unire, dacă vreți, să se producă prin interconectarea infrastructurii pe diferite domenii. Să ne integrăm sistemele de transport, sisteme de comunicații electronice, sistemele mediu. Să ne integrăm sistemele de securitate sau sistemele de educație și cultură” dixit Pavel Filip. Cu Doamne-ajută, dom’ premier, chiar vrem, fără niciun „dacă”! Mai multe acorduri și declarații de intenții au fost semnate referitoare la gaz, armată, eliminarea roamingului, patrulare și control frontalier. Se pare că guvernanții noștri înțeleg ceea ce trebuiau să înțeleagă acum 30 de ani (ca să vezi, aceleași constante): unica modalitate de a fi păstrat „statalitatea” Republicii Moldova a fost crearea unui al doilea stat românesc perfect integrat cu România. Dar ceea ce era valabil cu 30-20 de ani în urmă, nu mai este valabil astăzi (scriam aici despre asta). Aşa că... Pedalează, dom’ premier, pedalează. Dar te întreci cu acceleratul...

Iată-ne ajunşi și la desert, care tradițional va fi unul bio, cu fructe. Cireșica de pe tort în această săptămână o vom trimite iarăși Parlamentului, care a modificat Constituţia, fapt ce se face cu 2/3 din voturi. De această dată s-a făcut fără probleme. Au fost modificate articolele 50 și 51. Cuvântul „handicapat” a fost scos din texte și înlocuit cu termenul „dizabilitate”. 71 de deputați au votat fără emoții pentru această schimbare care ne va impacta fără îndoială cotidianul. În rest, pace socială vă doresc, dragi cetățeni ai Republicii Moldova!

GAUDEAMUS IGITUR Înainte de a ne scufunda în apele, s-o recunoaștem, destul de tulburi, iar deseori de-a dreptul rău mirositoare, ale evenimentelor din Republica Moldova, țin neapărat să încep cu unul din cele mai importante eveneminte culturale din spațiul românesc, salonul de carte Gaudeamus de la București care se ține în chiar aceste zile, 14-18 noiembrie! Mergeți, dragii mei, sunt adevărate comori la acel salon, inclusiv editate la Chișinău.

INFRĂŢIRI ÎNTRE FRAŢI Baroul de avocați din Dolj a semnat un acord cu baroul de la Chișinău, iar raionul Soroca s-a înfrățit cu județul Bacău. Mergem înainte!

Dar cum viața e mai tare decât orice roman și rareori e poezie, să revenim la ale noastre, multe și nu întodeauna mărunte.

GOFMAN, DUBLU II Mihail Gofman discută cu Veaceslav Balacci și re-afirmă, în linii mari, versiunea oficială referitoare la „furtul meleardului”. De ce l-am crede mai mult acum decât atunci când acuza „statul capturat”? În treacăt, a atacat-o și pe Cristina Țărnă, ex-vice-director la CNA, care a răspuns desfășurat la atac. Vodevil. Toate aceste interviuri nu-mi vor schimba nici cu un milimetru opinia proprie despre ce anume s-a întâmplat (scriam și în 2013, și în 2015 despre asta), dar eu personal am aflat un mic detaliu care m-a făcut să zâmbesc sarcastic: cică Cristina Țărnă este fina Lilianei Palihovici, ceea ce nu înseamnă nimic mai mult decât atât, la o adică. Pur și simplu, atunci când aud despre „oligarhie” și „stat capturat” cvazi automat mă gândesc la 99 de cumetri și alte legături de rubedenie prin alianțe, atât de înrădăcinate pe la noi. Apropo, dacă e să rămânem și să BEM, a fost publicată o listă întreagă, din tocmai 69 (adevărată camasutră!) de firme care au contractat credite fără a avea intenția de a le rambursa. Ar fi curios de efectuat un studiu al relațiilor între administratorii acestor firme și diverși „factori de decizie”, nu credeți? Soțul lui Greceanâi, cel puțin, este pe acolo.

DODON SERBEAZĂ CENTENARUL Dodon a fost la Paris să facă poze cu președinți adevărați și le-a postat imediat pe Facebook, bucuros nevoie mare. Din păcate pentru el, nu s-a găsit niciun consultant de-al lor să-i spună că a participat la un eveniment unionist, căci România Mare a fost o consecință directă a Marelui Război. E drept că la capitolul istorie echipa lui Dodon stă rău de tot, lucru bine știut de toată lumea. Apariția sa într-o țară civilizată este într-atât de exotică și de caraghioasă, încât până și Le Monde i-a luat și publicat un interviu (ei nu au uitat totuși să menționeze „preşedinte pro-rus” în articol). În acest interviu Dodon zice că și-ar dori ca Moldova să devină o punte între Vest și Est (adică Rusia). La acest capitol aș menționa interviul Amasadorului ceh la Chișinău, Zdeněk Krejčí. A spus-o el mai elaborat, dar sensul e acesta: „Noi am decis să fim o țară civilizată, nu punte de care să-ți ștergi ciubotele”.

ONG-URI GENEROASE În toată lumea bună, ONG-urile sunt în permanență în căutare de bani. La noi e invers: sunt o serie de fundații, cu statut de ONG-uri, care finanțează din greu partide sau activități cu vădită tentă politică. Iată o mică listă pubicata de Promo-LEX: Fundația de binefacere "Din suflet" a primei doamne a Republicii Moldova, Galina Dodon; Fundația lui Vlad Plahotniuc "EDELWEISS"; Fundația „Renato Usatîi"; Fundația „Soluţia”; Asociația Pentru Orhei (fondatoare SRL Magazine Sociale). Nu cred că ne aflăm în faţa unui mare mister pentru ca să înțelegem care și pe care finanțează.

FUG JUDECĂTORII Hemoragia din sistemul judecătoresc continuă! Încă șase judecători și-au prezentat demisia săptămâna trecută. De ce anume o fi fugit toți vom afla în curând. Cu certitudine, nu din cauza greului pe care îl îndură, dacă e să credem diversele reportaje despre averile judecătorilor care apar regulat de câțiva ani prin presă. Totuși țin să remarc că aceste demisii toarnă apă la moara guvernului.

SONDAJ IMAS a publicat un sondaj. Pentru UE – doar 49%. Pentru UV – 44%. Restul sunt indeciși. Eu aș zice mai degrabă indiferenți, ce-i şi mai grav. Totuși e bine că sunt mai mulți pentru UE. Pentru Unire ar fi 23%. La partide continuă să conducă PSRM, dar sunt în scădere și ar avea 27,1% de simpatizanți. PD, DA și PAS ar aduna împreună 28,6%. Împreună ar fi peste socialiști. Condiționalul e de rigoare...

REZOLUŢIE SUPĂRATĂ Parlamentul European (PE) a mai votat o rezoluție despre Republica Moldova. Tradițional, supărată, chiar dacă menționează progrese în domeniul economic. În principiu, este o rezoluție relativ justă, căci sistemul de vot pe circumscripții într-un singur tur e o sfidare a logicii elementare, iar invalidarea rezultatelor alegerilor primarului Chișinăului e pur şi simplu scandaloasă. Numai că ceea ce-mi pare absolut josnic sunt manipulările unor media, care au venit, a câta oară, cu insinuări precum că moldovenilor li se va retrage dreptul la libera circulație, ceea ce ar fi o prostie monumentală din partea UE și la o adică nimeni nici nu pomenește de așa ceva. Îl voi cita pe eurodeputatul Andi Cristea: „Nu se pune problema atingerii regimului de vize pentru Republica Moldova. Vehicularea acestei idei face rău Chișinăului. Nu faceți campanie pe seama UE în lunile următoare. Cetățenii Republicii Moldova merită mai mult respect și sunt mai importanți decât interesele politice înguste de campanie.”

MOLDOVA FĂRĂ VECTOR, FĂRĂ DEPUTAŢI Cică PD vrea să bage, chiar în ziua scrutinuluiu și un referendum cu tocmai două întrebări (ei o numesc „consultaţie”), ceea ce deja este o practică dubioasă și puțin democratică. Referendumul ar fi despre reducerea numărului de deputați până la 61 și posibilitatea revocării de către cetățeni a unui deputat ales pe circumscripții. Au dreptate acei din PE: e slut la noi cu democraţia. Dar nu-i exclus să treacă și asta: în ultimii ani am impresia că ar exista o cerere socială pentru o „mână forte”... Scump ne va mai costa. Nu învățam nimic din trecut. Călcăm aceleași greble.

A MURIT GUGUŢĂ CSJ (ultima instanță) a decis: cafeneaua „Guguţă” poate fi demolată. În locul acestui edificiu va crește o monstruozitate cu multe etaje care va desfigura și mai mult peisajul arhitectonic. Mutilarea Chișinăului continuă...

TOŢI.+.2 În perioada 6-7 decembrie la Milano va avea loc o reuniune ministerială privind reglementarea diferendului transnistrean. Evenimentul va convoca miniștrii de Externe ai tuturor statelor membre OSCE. Să vedem, să vedem... TOȚI miniștrii, dom’lor, nu 5!

PEPINIERA OMULEŢILOR VERZI SIS anunță că a demantelat o organizație paramilitară care pregătea inclusiv mercenari pentru războiul din Donbass. Mercenari care nu ar lupta de partea ucrainenilor. Nu aș trata cu lejeritate asemenea evenimente. Și mi-ar place ca SIS-ul să se ocupe de asemenea cazuri, nu de expulzări josnice ale profesorilor de liceu, despre care nu prea se aude și nici „indignarea” mai marilor statului nu pare să meargă mai departe decât niște declarații pentru presă.

DECIZII ŞI PROIECTE VERZI Despre ecologie vom vorbi aici. Două evenimente care-mi par semnificative și care merită menționate. A fost lansat un proiect finanțat de UE (900 mii de euro) în cadrul căruia Moldova, Ucraina și România vor colabora pentru a monitoriza ecosistemele râurilor din bazinul Mării Negre. Pentru noi este mai mult decât vital, ținând cont de proiectele faraonice anunțate în amontul râului Nistru de către Ucraina. Iar la Paris a fost anunțat că rezervația naturală „Prutul de Jos” a fost înscrisă în Rețeaua mondială UNESCO a Rezervațiilor Biosferei!

Cam atât. Punem punc imediat după ce trimitem şi Cireşica de pe tort. Am s-o trimit Parlamentului Republicii Moldova, chiar dacă mi-ar trebui o livadă ca să le recompensez perlele... Săptămâna trecută Parlamentul a emis o notă de protest la adresa agențiilor de știri RIA și TASS pentru un „fake news” care afirmă că pensionarii din afara țării vor trebui să demostreze că sunt în viață pentru a beneficia de pensie. Absurdul situației este că acest „fake” a fost fabricat chiar la Chișinău! RIA și TASS l-au preluat de la sputnik.md!, instituție care a apărut în noiembrie 2014, înregistrată fără discuții ori tentative de rezistență, chiar dacă după anexarea Crimeii și declanșarea războiului în Donbass trecuseră deja mai multe luni. Uite-așa înțelegem noi securitatea...

„Copiii mei iubiţi, nemărginită este înţelepciunea Domnului: iată pămîntul şi iată-i pe cei care trebuie să-l lucreze, creşteţi şi înmulţiţi-vă. Creşteţi şi înmulţiţi-mă, spune latifundiul” (traducere proprie)

José Saramago, „Ridicat de la Pământ” ((titlu original: „Levantado do Chão”)

Și aș vrea să scriu ceva, dar parcă toates-s demult spuse și toate tălmăcite, apoi rasspuse și răstalmăcite, întoarse pe dos și apoi iar pe față, apoi scuturate în cele patru vânturi, luate la bani mărunți și căutate de purici… Nu mai știu alte vorbe ca să continui firul. Dar nici nu mai are rost, căci tot e degeaba. Am de câțiva ani impresia că trăiesc un déjà-vu continuu. Undeva parcă am mai citit asta, cândva cu siguranță s-au mai întâmplat, parcă nu demult scriam același lucru... I-a vedeți, nu aveți același sentiment? Dacă nu, promit: mâine mă duc la doftori. Înseamnă că am rămas eu unicul nebun în țara asta...

OPEN DIALOGUE NU-I DELOC OPEN Cică au început audierile în comisia parlamentară de anchetă despre activitatea ONG-ului „Open Dialogue”. Din păcate, totul e secret. Totul e cât se poate de closed. Polonezii și ucrainenii zic că „Open Dialogue” sunt agenți ruși. Pe leși poți să-i crezi ori ba, nu știu, dar toată UE i-a crezut. În ucraineni însă am mai multă încredere. Mai ales din 2014. Atâta știm și avem elemente suficiente pentru ca să fim circumspecți referitor la activitatea acestui ONG. Maia Sandu a fost chemată la audiențele comisiei. Ea a refuzat să meargă. Cică vrea să fie totul Open. Și eu vreau transparență. Dar eu am mai multă legitimitate s-o cer, căci nu am poze cu Kozlowska.

OSCE NE ANUNŢĂ NEGOCIERI Șeful misiunii OSCE în Moldova, Claus Neukirch, se duce la Tiraspol și le promite ălora o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2. Eu sunt foarte curios să aflu cine anume l-a împuternicit s-o facă. Să ne mai aducem aminte că runda precedentă, de la Roma, a fost o catastrofă. Tiraspolul obține din ce în ce mai multe facilități, fără a ceda nimic. Apropo, tot la ucraineni mă voi referi. Acum o săptămână reprezentantul OSCE în Ucraina recunoștea că există probe referitor la prezența armamentului rusesc și militarilor ruși în Donbass, dar că nu există probe despre amestecul Rusiei în conflict, chiar și atunci când le este doborâtă o dronă. Uite-așa competențe ne „solutionează” nouă conflictele. O fi și OSCE din acei cu „Soluţia”...

ALIANŢĂ CU DE-A SILA PL și ACUM (PAS, DA & PLDM) au avut o primă rundă de negocieri pentru a constitui o alianță electorală. E treaba lor, desigur. Fiecare face alianță cum poate și cu cine poate și negociază în funcție de cărțile pe care le are pe masă, nu în mânecă. Eu doar atât mă întreb: oare după ce s-au beștelit cu suficientă vehemență în public, cum vor explica lumii decizia? Hai că ăștia din capul listei vor face câteva poze împreună, niște declarații comune ceva și s-or spăla pe mâini, dar toți scribulicii care făceau spume la gură, acum ce vor zice? Deși... istoria recentă a politicii moldovenești a cunoscut „împăcări” de circumstanță și mai și. Unii din dușmanii de moarte de ieri s-au prefăcut în șefi ai aceluiași partid şi fac astăzi front comun. Ziceam eu, déjà-vu continuu...

COSTRĂPĂŢUL JUDECĂTORILOR Mai multe povești care evoluează parcă paralel, dar care toate sunt într-un fel legate. În primul rând aflăm că persoanele reținute în "Dosarul judecătoarelor" au cerut examinarea contestațiilor privind arestul preventiv în altă instantă decât Curtea de Apel Chsinău. Se va decide la Bălți, bastionul democraţiei, legalităţii şi transparenţei. Asta așa, doar un mic detaliu. În al doilea rând, a plouat cu demisii: tocmai șapte judecători au demisionat. Nu am niciun sentiment. Nici regret, nici bucurie, nici măcar scandalizat nu sunt. Căci principala întrebare nu este de ce au demisionat ei, subit, aș zice eu, ci cine le va veni în loc. Credeți că vor fi mai buni? Optimiștilor! Vă aduc aminte că la noi dreptul în general și funcțiile din sistemul judecătoresc sunt, înainte de toate, o chestie de castă, afaceri de familie... Și asta e o poveste veche... ziceam: déjà-vu... Și în al treilea rând s-ar cuveni să pomenim despre ancheta publicată de către situl aticoruptie.md, care tot despre judecători a fost. La țanc nu știu cum vine acest articol. Dar e captivant! Unde în altă parte mai poți vedea un Lexus (fie și din 2007) la doar 20.000 de lei? Poate doar pe la deputați. Și mai e o noutate despre judecători. Dar ea merită un alineat aparte:

BĂSESCU NU-I MOLDOVEAN Nici n-a fost, la o adică... Dar noi de cetățenie vorbim. CSJ și-a făcut de cap. Anunță de la început că amână ședința la care trebuie să accepte sau să respingă recursul lui Băsescu referitor la retragerea cetățeniei de către Dodon pentru 14 noiembrie, pentru ca doar peste patru ore să vină cu verdictul: recursul este respins! Despre decizia propriu-zisă a zis ce era de zis Alexandru Tănase și vă invit să-i citiți textul. Eu însă voi menționa componența forului judecătoresc. Și iată aici regăsim tocmai doi din demisionarii menționați mai sus! Mistere-mistere-mistere... ah da, și tradiție! Căci acesta este sloganul oficial.

În principiu am putea pune punct aici, căci acestea mi-au părut a fi evenimentele cele mai notorii, dar am să mai adaug câte ceva pentru a completa tabloul general.

IATĂ MELEARDUL! Săptămâna trecută vă scriam despre tragedia cu bunelul care și-a otrăvit nepoții cu insecticide... Să știți că toată această „agricultură” tot pe bani publici se face. Noii latifundiari au cerut de la stat, nici mai mult, nici mai puțin, 1 miliard de lei! în calitate de subvenții. Pe bune, în asemenea condiții „agricultura” poate fi o afacere extrem de profitabilă! Poate greșesc eu ceva, dar am ferma impresie că acești bani sunt plată pentru propriul coșciug...

NU MAI TACE NIMENI Cică parlamentul a anulat „ziua tăcerii”. Adică în ziua alegerilor se poate face agitație electorală. Nu că nu se făcea și până acum, dar acum se pot face ajustări imediate fără scrupule și precauții inutile în funcție de scorul la moment. Progres!

SPUNE „NU” SANCŢIUNILOR! Cică primăria Chișinăului a cumpărat 10 autospeciale KAMAZ pentru deszăpezire. Eu aș vrea totuși să știu dacă a fost tender ori ba, cine a participat și de ce, invariabil, cumpărăm tehnică de la ruși? Chiar și atunci când câștigă concursuri firme românești cu autobuze produse în România, tenderul este anulat, iar autobuze tot de la ruși cumpărăm (în cazul autobuzelor, de la Belorusia a fost, dar e tot un drac)... Eu încă nu am uitat de zecile de ambulanțele rusești (GAZ) cumpărate la preț mai mare decât cele asamblate în România (VW). Și astea din urmă nu sunt speculații: eu am căutat și calculat singur-singurel... Ne supărăm pe exercițiile militare ale Transnistriei? Pe bune, nu cred că ar trebui...

PATRIOŢII AU BANI ÎNTOTDEAUNA Vrei bani și să nu dai socoteală pentru ei? Declară-te patriot al statului Republica Moldova! Liderul Partidului „Patrioţii Moldovei”, Mihail Garbuz, a plătit pentru acest lux 450 de euro. Atât valorează faptul că „a uitat” să declare la CEC de unde are bani. Nu știu cum se face, dar patrioții ăștia niciodată nu duc lipsă de mijloace...

СПИРИТ МЫНДРУ Anume așa, și nu scris altfel! Atunci când mai vezi azi, 30 de ani după ce am trecut la alfabetul latin (iar pentru mulți acea luptă a fost cauza unei vieți întregi, iar uneori și prețul), chestii scrise în chirilică, te apucă damblaua. Atunci când o fac elemente cu adevărat ostile, românofobe sau indivizi sovieto-nostalgici o mai poți înțelege, ca pe o boală incurabilă. Dar atunci când îți este prezentat ca „un proiect artistic” cu participare a... moldovenilor (cum să-i mai numesc?) chiar e șocant. Să înțeleg că în Republica Moldova devine trendy? WTF (aşa parcă se abreviază...)? Știți vorba aia: tot săracul e fudul. Iar modestia este o trăsătură a inteligenței. La fel precum demnitatea și simțul ridicolului. La fel precum și simțul limitelor pe care nu se cuvine să le depășești. Trăiască СПИРИТ МЫНДРУ maldaviniesk, tovarăși!

Acum, pentru a accentua ridicolul celor de mai sus, câteva ştiri „pozitive”:

AUTOSTRADA VA AJUNGE LA UNGHENI! A fost votată legea în Parlamentul României privind construcția „Autostrăzii Unirii” Iași-Târgu Mureș. Când va fi gata va ajunge chiar la graniță! Chiar sunt curios, vor avea indecența să n-o continue şi peste Prut?...

PETRU HADÂRCĂ DECORAT DE ROMÂNIA Petru Hadârcă, actor, regizor, directorul teatrului Mihai Eminescu, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor de către președintele României. Fiindcă merită și fiindcă oricum e unul din Comandorii culturii românești! Felicitări călduroase! Succese mari în continuare!

CENTENARUL FILMULUI ROMÂNESC 100 de filme românești în 100 de localități românești. Săptămâna trecută au avut loc două proiecții: 3 noiembrie la Nisporeni și 4 noiembrie la Chișinău. La Nisporeni a fost proiectat filmul „Amintiri din copilărie” în care joacă actrița originară din Nisporeni, Corina Constantinescu.

DAŢI SHARE, PUNEŢI LIKE, SĂ ŞTIE TOŢI! Ambasada României a lansat câteva spoturi video pentru a comunica despre proiectele pe care la lansează și finanțează România în Moldova. Proiecte sunt sute, spoturi – doar șase! Accesați și distribuiți! Ce altceva vă mai pot spune?...

CIMIŞLIA SE ÎNFRĂŢEŞTE CU DOLJ Raionul Cimişlia s-a înfrăţit oficial cu Judeţul Dolj! Încă unul!

ŞI CEI DE LA ODESA VOR SĂ FIE ROMÂNI Cică numărul cererilor de redobândire a cetățeniei românești în regiunea Odesa (Ucraina astăzi) s-a dublat! Oare care ar fi cauza? De ce oare vor toți să fie „români”? Și numai la noi moldovenismul înflorește... СПИРИТ МЫНДРУ, ce să mai...

Acum, chiar vom pune punct, dar nu înainte de a trimite tradiționala Cireșică de pe tort. Și în această săptămână o voi trimite la Hânceşti, primarului Alexandru Botnari. O merita și săptămâna trecută pentru că a făcut dintr-un bandit și ucigaș notoriu „Om emerit” al orașului (mă refer la Cotovschi). În această săptămână aflăm că în Hânceşti două străzi poartă numele tatălui și soacrei prodigiosului edil, Chiril Botnari și Nadejda Odobescu. O fi ei oameni meritoşi, dar nu asta contează în această poveste ci apucăturile de mic dictatoraş în fașă ale primarului, om cu СПИРИТ МЫНДРУ, fără îndoială.

Dacă e să privim atent la veștile care ne-au venit din Republica Moldova săptămâna trecută, mult mai semnificativ îmi pare ceea ce nu s-a întâmplat decât ceea ce a avut loc. Vom ajunge și la acest non-eveniment care e un eveniment în sine, dar să le luăm la rând.

Și aș vrea să încep comentariile acestei săptămâni cu un alt non-eveniment, căci vă voi vorbi despre un interviu (eveniment şi acesta, desigur, depinde cum îl definim) care m-a impresionat cu adevăratelea. Prin justețea și precizia celor descrise. O diagnoză extraordinar de clară și fără echivocuri de niciun fel. Și în primul rând mă bucură că vine din partea unui occidental. În numeroasele mele discuții cu prieteni apropiați și nu prea, inclusiv francezi (unul chiar m-a și blocat pe o rețea de socializare căci a considerat dumnealui că am vorbit urât de un președinte, socialist pe de-asupra), inevitabil ajungeam la aceeași întrebare: „Chiar consideri că europenii nu înțeleg ce se întâmplă în Moldova (drept aternativă „în Ucraina”, „în Rusia”) și că nu au resurse, inclusiv intelectuale, pentru a lua decizii corecte?”... Ce puteam să fac altceva decât să strâng neputincios din umeri?... Iată că acum o zice și altcineva: de-al lor. Specialist incontestabil.

„Da, în principiu UE ar putea găsi o posibilitate de a adopta Republica Moldova și de a ghida țara spre transformări. Acest lucru ar consolida instituțiile, care, la rândul lor, ar pregăti scena pentru o integrare eficientă în Uniunea Europeană, creând stimulente, dar și bariere în fața abuzurilor. Dar acest scenariu ar solicita politici mai riscante, mai serioase, mai determinate și pe termen mai lung decât oricine în UE ar fi gata să-și asume. Din păcate.”

Dixit James Sherr, analist britanic, cercetător asociat la Chatham House!

Vă invit cu multă insistență să-l citiți. Căci fiecare rând din acest interviu, pentru care țin s-o felicit călduros pe Lina Grâu, e de o precizie chirurgicală. După asta puteți considera că mi-am făcut datoria pe această săptămână și să vă opriți aici. Ori citi mai departe. Așa, ca amuzament.

A 4-A CALE, SPRE NICĂIERI După ce a picat în Parlament, destul de șmecher, printre altele, modificarea Constituției cu introducerea IE în texte, PDM a adus lume de peste lume în PMAN și a declarat că ei nu mai vor nicio cale nimic. Într-un fel e și firesc: de la bine nu cauți mai bine. Binele, bineînțeles, e pentru acei care anunță căile, nu pentru acei de au a le apuca... și care demult au apucat-o care și pe unde au știut. Tot la acea adunare s-au anunțat măriri substanțiale la salarii, semn că vin alegerile. C-așa-i din bătrâni lăsat: se măresc salariile, apoi au loc alegeri, apoi cresc prețurile. Cam cu cât se măresc salariile. Apropo, dat fiind faptul că suntem oficial în campanie electorală, de acum încolo se cuvine să nu credem nimic din ceea ce ni se spune. Cel puțin să nu luăm în serios. Inclusiv declarațiile lui Candu referitoare la Unire sau la cererera oficială a Moldovei de a deschide negocierile pentru aderarea la UE. De fapt ceea ce declară politicienii în această perioadă este interesant dintr-un singur punct de vedere: este ceea ce cred ei că noi, alegătorii, dorim să auzim. Și asta lasă de gândit. La fel precum răspunsul la întrebarea de ce nu a făcut Republica Moldova cerere oficială pentru a deschide negocierile de aderare la UE: Nu a vrut Moldova? Nu a vrut UE? Ori nu a vrut-o altcineva?...

APROPO, DESPRE UNIRE Așa dar, e oficial: România este cea mai bogată țară din zonă! În anul 2018, venitul pe cap de locuitor în România este estimat la 42.282 $, faţă de 41.118 $ în Ungaria, 30.224 $ în Bulgaria, 19.582 $ în Serbia, 5.204 $ în Ucraina și 3.837 $ în Moldova. Să lăsăm restul țărilor. Să reținem doar atât: România este de 10 ori mai bogată decât Moldova, care nu vrea nicăieri. Tot România ne repară școlile și grădinițele (săptămâna trecută am citit despre Recea și Cruzeşti)... Iar pe bani occidentali se organizează salubrizarea localităților precum acele din raionul Hânceşti (Cărpineni, Mingir, Negrea, Sofia, Bălceana și Voinescu). Mă întreb dacă acele 22.000 de persoane au înțeles ce și cum sau tot au ales calea a 4-a. Și mai sunt curios să știu ce cred despre această cale toți acei care au putut vizita România grație programului MRP „Descoperă și Cunoaște România”.

KOTOVSCHI NE MAI CĂLĂREŞTE Iar dacă occidentalii dau bani pentru a strânge gunoaiele de prin Hânceşti, ai noștri bravi statalişti organizează tot acolo o comemorare a unuia din cei mai de temut hoți care ne bântuia meleagurile pe la începutul secolului XX. De teama lui, pe vremuri, țăranii dormeau cu animelele în casă. Iar astăzi este celebrat, nici mai mult, nici mai puțin, drept unul din fondatorii statalității Republicii Moldova! Simbolic și cât se poate de adevărat, de altfel. Ce poate personifica mai bine statalitatea noastră decât un hoț de cai?

VENEŢIA NU-I ORHEI Tauber, duduia primarită din partidul lui Shor, a luat-o pe Lazariuc și a dus-o la Veneția. Numai că acolo au fost întâmpinate precum o și merită: cu proteste și pancarte. Desigur, cel mai frumos protest ar fi fost o sală fără niciun spectator, dar... asta e: în țara lui Kotovschi vedetele cântă pentru hoți, iar cetățenii îi aleg primari. Despre Lazariuc nu mai am ce zice, dar eu m-aş adresa celor care au asistat totuşi la concert: ce cautaţi voi în Italia? Marş acasă! Vectorul vostru e „calea a 4-a”!

CEDO CONDAMNĂ RUSIA PENTRU TRANSNISTRIA Săptămâna trecută CEDO a condamnat Rusia pentru că a încălcat dreptul la educația elevilor de la internatul din Tighină și a obligat-o să plătească 64 de mii de euro. Simbolică condamnare și așa și va rămâne, în sensul că nu va mai plăti nimeni, dar important e că există.

BĂSESCU ÎNCĂ MAI POATE Povestea cu cetățenia Republicii Moldova a lui Băsescu încă nu a luat sfârșit. CSJ a decis că recursul avocaților ex-Președintelui României este perfect valabil. Deci, războiul continuă. Oare ce vor reuși până la alegeri?

MONUMENTUL LUI DODON Pe banii lui Halat Alb (a se înţelege „pe banii noştri”) a fost instalat un monument de o hidoșenie aberantă la Mănăstirea Capriana. Cică l-ar reprezenta pe Ștefan cel Mare, dar de ce seamănă acea figură mai degrabă cu Ilya Muromets și de ce ține în mână o biserică rusească, rămâne să ne explice Agenția Naţională de Restaurare a Monumentelor, care a și făcut public „evenimentul”. Vom remarca de asemenea că numele lui Dodon este chiar mai vizibil decât numele domnitorului... Dacă este cumva un monument al prostiei, al trufiei, al servilismului și al lipsei elementare de gust, atunci e unul foarte bun! Și e bine că scrie cine a fost ctitorul munumentului. Urmașii urmașilor noștri trebuie să știe cine și cum au fost "gospodarii" acetui plai!

AMERICANI LA CHIŞINĂU Nu știu dacă noul amabasador rus vorbește româna. Bănuiesc că nu. În schimb noul ambasador al SUA, Dereck J. Hogan, a și făcut o declarație în română de bun găsit. Feel the différence, cum s-ar zice. Tot săptămâna trecută avioane oficiale ale SUA au fost observate la AIC. Poate că e ceva în legătură cu instalarea noului ambasador, dar presa a zis că ar fi venit niște senatori americani pe la noi, deși detalii așa și nu am aflat.

GUNDEAIEV NU MAI VINE Iată că am ajuns și la cele anunțate de la bun început: evenimentul care nu va avea loc. Sau cel puțin care a fost amânat. Kiril, capul bisericii putiniste secesioniste, nu mai vine în Moldova. Muncitorii care puneau pavaj de zor, lucrând până și noaptea, la Bălți, pot să se relaxeze. În condițiile actuale, BOM este obligată să tranșeze: rămân cu Kiril, nacealnikul lor ierarhic, ori rămân ortodocși. Curioasă situație! Kiril nu poate să-și permită un eșec cu participarea lui. De aceea amânarea vizitei în Moldova nu poate fi decât un semn bun. Va rămâne oare BOM cu Constantinopolul? Oare?

Cam atât. Mai rămâne Cireșica de pe tort pe care o voi trimite deținătorului anonim al adresei e-mail „sladkaieşka @ mail.ru”. Care cică ar fi utilizată de către un funcționar al Primăriei de la Chișinău! Orice comentariu este inutil, cred, în afară de faptul că acest subiect, al adreselor e-mail folosite de către Primărie a mai fost abordat. Și a trecut ceva timp de atunci. Dar văd că totul a rămas pe vechi...