Săptămâna trecută cea mai importantă noutate pentru Republica Moldova a venit din… Turcia. Din păcate, ea nu este despre revenirea eventuală a profesorilor liceului „Orizont” acasă, la copiii lor, ea nu este nici despre Erdogan, care totuși ne va „onora” cu o vizită. (Sunt curios dacă vor depune flori la monumentul lui Ștefan cel Mare). Din fericire, această noutate nu are nimic în comun cu factorii de decizie din Moldova, de aceea este une foarte bună, inclusiv și pentru Moldova. La Istanbul a avut loc Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol la care s-a discutat acordarea autocefaliei bisericii din Ucraina. Tomosul așa și nu a fost acordat, dar e ca și făcut, chiar dacă rușii mai o șansă: dacă reușesc o „rebeliune” în chiar sânul bisericii din Ucraina (probabilitate deloc neglijabilă, de altfel). Cu toate acestea, dacă ucrainenii respectă „procedura” și-l numesc pe Filaret mitropolit, tomosul le va fi acordat cvazi automat. Este, fără îndoială, cea mai dură lovitură adusă influenței ruse în Ucraina, mult mai semnificativă decât ieșirea din CSI sau denunțarea acordului de prietenie și colaborare cu Rusia. Biserica rusă bineînțeles că se opune categoric și chiar amenință să facă secesiune și să nu să se mai „supună” Constantinopolului. Moldova, din păcate, nu face nici câr nici mâr și rămâne sub papucul Moscovei, înfundându-se şi mai mult în absurditate... Toate bune, dar eu, iată, mă întreb: dacă se desprinde biserica rusă, oare ce va face sărmanul Dodon? Cum va mai merge el să facă poze în izmene albe pe muntele Athos? Și reiese, deci, că „darurile” lui au fost zadarnice? Ori le va cere înapoi?

20 DE KM Aceasta este distanța la care pot ajunge rachetele instalațiilor „Grad” de 122 mm, nouă-nouțe, atât ca model cât și ca fabricație, care au fost prezentate de către Transnistria săptămâna trecută. Cică ar fi fost produse la Tiraspol. Nu avem dubii: după cum bine se știe Tiraspolul este un fel de mecca în tehnologii și inovații. Numai că ele seamănă toate cu cele rusești. Telepatie? Teleportare?... Întrebare adresată şi vecinilor din Ucraina, printre altele. Aș mai vrea să-i întreb şi pe europeni: pe Kamazurile care poartă lansatoarele „Grad” se pun plăcuțe neutre, nu? Conform acordurilor recent semnate?

ZILELE NATO LA CHIŞINĂU Iar la Chișinău au avut loc zilele NATO. Când ai așa industrii dezvoltate peste râu, cum să nu te bucuri de prieteni?

ECONOMIE POLITICĂ Doar două cifre: una bună și una nu prea. Să începem de la cea nu prea bună. FMI zice că vom crește în 2018 cu 3,8%. Chiar dacă e mai bine decât prognozele din aprilie (3,5%), pentru o economie precum acea a Republicii Moldova această creștere este ridicolă, sinonimă cu stagnarea. România a crescut în 2017 cu 6,9%, iar acest an bugetul a fost făcut având drept bază (iar pentru buget previziunile de regulă sunt considerate pesimiste) o creștere de 5,5%. Pentru Ucraina, țară în război, același FMI prevede o creștere de 3,5% pentru 2018... Lamentabilă performanță a Moldovei!... Iar partea bună este că 69,3% din exporturile Moldovei au plecat spre UE! Pe bune, eu demult am impresia că dacă nu ar exista autoritățile statului R. Moldova, economia ar duce-o mult mai bine... Restul concluziilor vi le las: cifrele vorbesc elocvent.

BENZINĂRII FĂRĂ TAXE În materie de inovații în ale hoțiilor și șmecheriilor Moldova e în topul topurilor! ZdG publică săptămâna trecută un material interesant și evocator despre cum a ajuns să fie votată legea despre benzinăriile duty-free. Amendamentul la lege a fost propus de Vladimir Cernat, deputat „neafiliat”, dar intrat în Parlament pe listele PL-ului din care a ieșit în 2017 împreună cu un alt grup de deputați „rebeli”. Prin comisii amendamentul a trecut ca prin unt (acei întrebați au zis că au lipsit, căci, mdeh, la ce să muncească un deputat?), a fost semnat și de Dodon (care o face pe niznaiul și zice că nu știe ce a semnat), iar beneficiar va fi Ilan Shor, care se mituia cu Vlad Filat, capul PLDM-ului, și executa „furtul meleardului”, dar pe care justiția moldovenească, controlată cică de „holding”, nicidecum nu ajunge să-l judece; Shor, românofobul, pentru care cântă actualmente starul nostru național Anastasia Lazariuc, cea care locuiește în România; Shor care făcea nuntă în aceeași sală în care se țineau ședințele Parlamentului, ditamai Palatul Național... Frumos tablou, nu-i așa? Ameţitor!

ZIUA NAŢIONALĂ A VINULUI a ajuns la a 17-a ediție! Este un eveniment care-mi pare important, chiar dacă deseori felul în care este sărbătorită ne scoate la iveală hibele noastre tradiționale, deseori departe de a fi prezentabile. Apropo, recent am descoperit câteva vinuri care chiar m-au încântat. Cred că e pentru prima dată când pățesc asta cu vinurile din Moldova. Deci, se poate?

CORUPŢIE LA DREPT Unde îşi fac studiile acei care ar trebui să lupte cu corupția? La Drept, așa-i? Decanul Facultătii de Drept de la Universitatea de Stat, Sergiu Brânză şi unul dintre avocații lui Filat, Viorel Berliba, au fost reținuți într-un dosar de corupție. În afacere e implicat și deputatul PSRM, Adrian Lebedinschi. Buni dascăli, n-ai ce zice! Şi cam de ce le-ar fi elevii mai breji?

JUDECĂTORI – ALEŞI DE POPOR? Dar ce-ați zice dacă ați putea să alegeți judecătorii? Anume asta a propus Plahotniuc! Știți pentru cine aș vota eu? Pentru unul care ar zice că i-ar băga pe toți la pușcărie! Nu, chiar mai bine: care i-ar spânzura pe toți! Știți vorba aia: „Stalina na nih net!” Ce perspective se deschid! Că știe ori că nu știe carte, că știe ori nu legile, ce mai contează? Iar dacă mai dă cineva și-o rublă pe de-asupra, ori un sac cu cartofi, ori măcar o „grec’kă cu tuşonkă”, de ce să nu votez omu’ potrivit? Gluma-i glumă, dar dacă se întâmplă astfel la alegerile parlamentare, de ce s-ar alege altfel judecătorii?!

O BOMBĂ A DETONAT Săptămâna trecută o butelie cu gaz lichefiat a explodat într-un bloc cu multe etaje de la Chișinău, spulberând trei apartamente și patru vieți omenești... Acum, fiecare să pună mâna pe inimă: chiar sunteți cu adevărat surprinși? Sunt convins că practic fiecare din acei care locuiesc în Moldova au câte un exemplu-două personale de situații când au fost foarte aproape de o catastrofă similară... Atunci când trăiești printre bombe, din când în când câte una mai detonează.

Cam atât. Cireşica de pe tort am s-o trimit în această săptămână la ANI (Autoritatea Naţională de Integritate) pentru a-i felicita pentru acei trei noi inspectori recrutați: Vladislav Gorceac, Alexandru Stavinschi și Ion Crețu. Sunt probabil persoane absolut remarcabile dacă au beneficiat, fiecare din ei, de donații de mii de euro fiecare anul trecut! Și dacă nu vă donează nimeni nimic e probabil din cauza că nu o meritați. Iar campion la capitolul integritate și compatibilitate e Vladislav Gorceac, soția căruia a fost angajată la „preşedinţia” regiunii separatiste din stânga Nistrului. Mai mult decât atât, noul inspector al integrității a pompat alocații pentru copii de la trei țâțe odată: de la România (în lei românești), de la Moldova (în lei moldovenești) și de la... Tiraspol! (în ruble suvoroviste)! După cum vedeți, a profitat integral! Poate le spune careva că „integritate” şi „integralitate” sunt totuşi noţiuni diferite? Iar în cazul dat - de-a dreptul incompatibile!

aerul s-a rarefiat

poţi trece prin el

fără să respiri

fără să exişti

dai de un vameş

care-ţi cere să declari

o expiraţie

şi te taxează pentru

CO2 -ul produs

dai de un grănicer

care-ţi cere viză

de lucru

şi îi spui că tocmai ai expirat-o

în vamă

ai vrea să inspiri

vidul din jur

să devii vid

să nu te vadă

dar el îţi bagă

un formular în faţă:

„Aveţi intenţii păguboase?

Transportaţi arme?

Produse perisabile ale vieţii?”

de unde să ştiu eu

ce-i paguba?

orice aş face

doar se adună.

anii.

am o armă distrugătoare

de sensuri în masă

rău împletite

am şi testat-o

pe oameni

am fost atent:

nu m-am legat

de animale

port şi un produs

perisabil:

pe mine însumi

dar nu pot să vi-l las

parcă aş mai avea nevoie de el

dar dacă insistaţi

rămân să putrezesc

aici cu voi

să umplu cu putrefacţie

acest vid al vostru

măcar ceve-ceva conţinut

dacă tot nu aveţi nimic

mai bun.

EXPULZAREA Afirm cu destulă convingere că expulzarea celor șapte cetăteni turci este, și de departe, cel mai grav lucru care s-a întâmplat în Republica Moldova de la Independenţă încoace. Timp de o săptămână s-au publicat multe materiale și am aflat suficiente amănunte atât despre persoanele expulzate, cât și despre actul expulzării propriu zis. Mai mult decât atât, ni s-a adus aminte și de relaţiille de prietenie cu regimul lui Erdogan care s-au dezvoltat vertiginos în ultimii ani.

Mi s-a creat impresia că autoritățile din Republica Moldova elementar nu și-au dat seama ce fac. Nu e o disculpare ceea ce zic. Dimpotrivă. O dovadă a inconștienței, incapacității de a se situa în spațiu și timp, o dovadă de impotență, inclusiv politică, o lipsă desăvârșită a unei grile valorice general umane.

Această expulzare ne trimite direct în anii terorii staliniste. Există limite și linii care nu pot fi depășite atunci când te consideri un stat ce-și revendică legitimitatea și dreptul de a exista. Această limită roșie a fost depășită. De acum încolo nu suntem doar un stat corupt. Suntem un stat care răpește oameni și îi trimite direct la închisoare. Trimite tații copiilor săi, căci copiii bărbaţilor expulzați sunt născuţi în Moldova şi sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Da, oficial, suntem un stat stalinist!

Ziceam că ei nu și-au dat seama. Unii din ei nici acum nu-și dau seama de gravitatea celor întâmplate. Dar nu doar ei sunt de vină. Ei sunt vârful firesc al unei piramide. O societate în care nu a mai rămas demult niciun reper valoric, nici de speţă veche, ţărănească, cu frica de a intra în gura lumii și cu rușine, cu frica de un dumnezeu din scripturi, nu din kremlinuri, nici de surginte mai livrești, cu onoare cavalerească, respect al cuvântului și demnitate. O societate în care toate rapoartele umane au ajuns pană la urmă monetizate și absolut totul se poate vinde, dar și cumpăra... O societate cu memorie instantanee, nici măcar de scurtă durată, care ține minte doar ceea ce i se arată în fața ochilor acum. Știți, exact cum zicea Dovlatov: „Da, Stalin a fost un potlogar, dar cine a scris patru milioane de denunțuri?”...

Cineva totuși a avut de câștigat mult mai mult decât lovele (fie și cu multe zerouri) din această poveste. Vasile Botnari, actualul șef al SIS-ului a venit de la Moldova-GAZ. Moldova-GAZ aparține Gazpromului. Vasile Botnari a fost în Turcia la „odihnă” cu puțin timp înainte de evenimente. Întrebări? (Mai desfășurat scriam aici)

Există păcate care nu se spală niciodată. Și există judecăți de care nu poți scăpa.

RĂSTURANAREA PREŞEDINTELUI Nu știu ce a fost. Cică cortegiul lui Dodon s-a răsturnat. Cică însuși Dodon era în mașină. Mașina răsturnată au văzut-o toți. Pe Dodon, ieșit din mașină sau scos, nu l-a văzut nimeni. Videoul accidentului a fost publicat concomitent de autorități și de socialiști în același minut la prea puțin timp după accident... Foarte straniu și bizar accident. Într-atât de straniu și într-atât de multă zarvă au făcut socialiștii, încât îl vom uita tot acum, precum o farsă rea, nelalocul ei. Iar lui Adrian Candu care se declară dezamăgit de comentariile din spațiul public (îl citez: „Trecem printr-o criză de moralitate când lupta pentru putere este pusă mai sus decât compasiunea și omenia.”) am să-i recomand să citească alineatul de mai sus și am să-l întreb de ce și-a luat, atât el cât și alți mahări ai PD-ului, copiii de la liceul moldo-turc în luna mai?...

JUDECATA LUI SHOR AMÂNATĂ DIN NOU Unii sunt ridicați și trimiși în închisori fără judecată și fără anchetă (без суда и следствия), iar acel care a executat una din cele mai importante fraude bancare din lume nicidecum nu poate fi judecat! Sesiunea de judecată a lui Shor – din nou amânată!...

DOSAR PENAL PENTRU ACEI CARE MUNCESC Vă mai aduceți aminte de poza aia cu două femei care duc gunoiul în tricolor? După cum intuiam săptămâna trecută s-au ales cu dosar penal. Vom mai aminti că Dodon pentru profanarea simbolicii de stat nu a fost deranjat.

Cam atât. Au mai fost câteva chițibușuri, dar vom pune punct aici. Iar Cireșica de pe tort am s-o trimit Ministrului Justiției, Victoria Iftodi și deputatului socialist Oleg Cuciuc. Pentru declarațiile de avere. Prima a declarat un „Zaporojets” estimat la 3000 lei, al doilea – o „deveatkă” estimată la 1000 de lei... Alte mașini în declarație nu-s... Iar când treci pe lângă Guvern și Parlament, numai ZAZ-uri și VAZ-uri stau parcate pe acolo...

Afirm cu destulă convingere că expulzarea celor șapte cetățeni turci este, și de departe, cel mai grav lucru care s-a întâmplat în Republica Moldova de la Independență încoace.

Operațiunea de săptămâna trecută nu ne aruncă nicăieri (pentru a nu nimeri în clișeul tradițional „ne aruncă cu 30 de ani în urmă”, ori câți or fi acolo), ci elementar desființează orice legitimitate pe care poate s-o aibă această formațiune piramidală a puterii, căreiea nici nu ar trebui să-i mai zicem „stat”. Suntem de acum încolo definitiv și iremediabil de partea obscură a umanității.

Problema nu-i atitudinea noastră față de Erdogan. Problema nu-i nici dacă acei deportați au fost implicați în acțiuni care ar constitui un „risc la adresa securităţii naţionale”, deși și la acest capitol SIS nu a adus nicio dovadă clară, iar bâlbâitul lor nu este deloc credibil... Problema este în acel modus operandi, care ne scufundă direct în timpuri din cele mai sumbre ale omenirii. SIS-ul moldovenesc s-a dovedit a fi un demn urmaș al GPU -ului bolşevik...

Trimiterea la precursorii KGB-ului nu este una arbitrară (am putea cu aceeași uşurinţă face și aluzii la raflele naziștilor), căci sunt și alte aspecte de luat în seamă. Nu sunt adeptul diverselor teorii complotiste, dar în ultimul timp o multitudine de acțiuni și actori numai asta și fac: îndepărtează tot mai mult acest teritoriu de influența europeană și de spațiul valoric occidental. De la o propagandă directă, agresivă a putinismului și prezența nestingherită a posturilor media specializate, gen Sputnik, KP, Russia Today sau Pervâi Kanal; de la activitatea nocivă, antistatală, pro-kremlinistă a bisericii ortodoxe moldovenești și până la apeluri constante adresate europenilor (iar mai recent și românilor) de a sista orie finanțare sau asistență a Republicii Moldova care chipurile ar menține oligarhia stăpână pe țară (despre „statul capturat” am mai scris)... Ah, dar vai!, și oligarhia anunță subit că nu mai are nevoie de Europa și că se va dedica corp și suflet Moldovei de acum înainte...

Nu în zadar zicea recent Emmanuel Macron că regimul putinist își dorește să distrugă Uniunea Europeană. Kremlinul susține orice mișcare, de orice culoare politică (de la extrema stângă și până la extrema dreaptă), care arborează un mesaj „anti-european” sau „anti-mondialist”, orice care ar submina legitimitatea instituțiilor democrațiilor de tip „occidental” și orice sistem de organizare internațional actual.

Numărul angajaților Ambasadei Rusiei din Moldova se ridică la câteva sute (cică ar fi apprx. 700) de persoane și am avea tot dreptul să ne punem întrebări serioase referitor la activitatea lor. De aici şi până la concluzia că instituțiile puterii de la Chișinău sunt infiltrate de o veritabilă coloană a V-a distanța e una foarte scurtă... Vom pune punct acum acestui gând, fiindcă acuzația adusă împotriva cuiva anume precum că ar fi „agent KGB-ist” mie personal îmi pare de o gravitate foarte mare. Lejeritatea cu care se aruncă în spațiul public cu invective și cu acuzații de acest fel, fără nicio consecință directă, de altfel, nici pentru acei care le fac, nici pentru acei care sunt acuzați, nu face decât să bagatelizeze acuzația însăși...

Să revenim însă la expulzarea celor șapte cetățeni turci. Pe lângă faptul că acțiunea respectivă a SIS-ului nu se înscrie nici într-un cadru legal, național ori internațional, nici în unul general umanist (expulzații au ajuns imediat după gratii în Turcia), ea reprezintă chintesența însăși a societății „pruto-nistrene”. O societate în care nu a mai rămas demult niciun reper valoric, nici de speță veche, țărănească, cu frica de a intra în gura lumii și rușine, cu frica de un dumnezeu din scripturi, nu din kremlinuri, nici de surginte mai livrești, cu onoare cavalerească, respectul cuvântului și demnității de om. O societate în care toate rapoartele umane au ajuns până la urmă monetizate și absolut totul se poate vinde, dar și cumpăra... O societate cu memorie instantanee, nici măcar de scurtă durată, care ține minte doar ceea ce i se arată în fața ochilor acum.

Lacrimi de copil ziceți? Vieți de om? Acorduri internaționale? Legi naționale? Umanitate? La dracu! Pe bani se vinde tot! Iar dacă pe lângă un troc avantajos (ce-s câteva vieți de om nenorocite, pe lângă o ditamai președinție?) se mai poate de înădușit un business concurent, ce ne-ar putea opri? Că s-ar supără UE, occidentul sau cine-o mai fi acolo? Păi, ei sunt acei care se supără, nu noi (la o adică supere-se!, atâta timp cât moldovenii vor avea bani de școli private care costă mii de euro pe an, mahării de aici se vor simți mari și tari). Noi și fără Europe o ducem bine!

Niciodată până acum nu mi-a fost într-atât de rușine că sunt cetățean al acestui „stat”... Toate câte s-au întâmplat în 27 de ani au încăput cumva în descrierea și imaginea unei societăți convalescente și febrile postsovietice, cu scuzele și condescendența de rigoare.

Atât! Dacă după un sfert de veac de independență și de „şcoală” mașinăria statală mai este capabilă de crime demne de stalinism și hitlerism primar, acest stat nu trebuie să existe!

P.S.: Îmi este rușine... Îmi este nespus de rușine pentru că sunt cetăţean al acestui „stat”... Nu știu dacă are importanță... Mă adresez familiilor celor deportați... Iertați-mă... Dacă puteți... Căci eu nu-i voi ierta!

Mai multe fotografii de Nadejda Roscovanu puteti vedea aici.

Să ne închipuim pentru câteva minute că urmărim evenimentele de la Chișinău oarecum din exterior, din pasiune pentru geopolitică sau istorie a unei regiuni, dar nicidecum ca parte implicată în evenimente. Ori ca niște jurnaliști de format vechi, din care aproape că nu mai există astăzi nici măcar pe la casele mari, fiecare având un domeniu de expertiză bine delimitat. Ceva de genul „specialist pe Europa de Sud-Est”. Asta ar însemna să ne deconectăm de la orice fel de empatie și emoție și să evaluăm evenimentele de parcă am urmări de peste umăr, să zicem, un joc de strategie la un computer jucat de cineva străin. Nu bag mână-n foc că reușesc, dar... să vedem.

Vom încerca să comparăm cele două evenimente, ziua de 26 august și ceea ce a urmat pe 27 (le voi consideră drept unul și același) și sosirea Marșului Centenar la Chișinău.

Pentru ceea ce constiuie statul Republica Moldova, Marșul Centenar este un eveniment mult mai periculos decât oricare alt protest, fiindcă afectează esența însăşi a acestui organism. Chiar dacă la cârma statului se află indivizi și persoane concrete cu putere de decizie diferită, statul nu sunt doar ei, ci o entitate vastă, de la plătitorii de impozite de rând, beneficiarii de prestații sociale, un anumit fel de elite economice sau culturale și până la orice fel de opoziție politică. Închipuiți-vă toată această multitudine care, indiferent de opțiunea politică, se definește, se plasează pe o grilă valorică, își construiește cercurile şi relaţiile sociale, alianțele de opinie, anume în funcție de ceea ce numim noi astăzi statul „Republica Moldova”. O reacție stomacală, inconștientă, de protecție a acestui stat din partea majorităţii îmi pare absolut firească. Unioniştii din acest punct de vedere nu apar decât în calitate de niște inconștienți, niște idealiști romantici desăvârșiți, sau niște ratați, incapabili să-și găsească rostul în condițiile statului independent „Republica Moldova”.

Dacă cu inconștienții și idealiștii romantici lucrurile sunt relativ clare, cu „rataţii” e mai complicat. Devin unioniști doar acei care așteaptă de la Unire o inversare a grilei valorice care i-ar aduce din nou pe val. Nu în zadar, în ultimul timp propagandiștii anti-unioniști încearcă din răsputeri să ne convingă că nu există diferență mare între aceste „grile valorice”, făcând trimitere la atacurile împotriva justiției în România. „DNA, treceți Prutul!” nu mai are aceeași putere, iar demiterea Laurei Codruța Kövesi a fost, în Basarabia, în primul rând o lovitură împotriva curentului unionist.

„Tot mai bine cu bandiţii noştri” – tristă concluzie...

(Comit o mare eroare stilistică, de fapt, de aceea ar trebui să rectific: ținând cont de specificitatea condițiilor de ascensiune ale grilelor ierarhice din Republica Moldova, „ratat” nu ar trebui folosit în conotații negative. Am mai putea spune „uitat”, „abandonat”, „respins”... La urma urmelor, a rata o asemenea „ascensiune” e mai degrabă o virtute decât o incapacitate!)

Cititorul atent poate să-mi zică că mai există o categorie, pe care nicidecum nu poți să-i numeri printre ratați, dimpotrivă: vorbim de toți acei care au reușit să se impună drept adevărate valori în întreg spațiul românesc, dar aceștia sunt puțini, iar existența statului independent moldav nu este un obstacol în exercițiul funcției lor de „valoare” elitistă. Astfel, unionismul nu mai este o prioritate stringentă pentru ei (dacă nu sunt și ei idealiști romantici, numai că „reuşita” lor tocmai că demonstraeaza un anumit spirit practic). Dimpotrivă, a-ți afișa unionismul e potențial creator de conflicte sau neplăceri nedorite.

La modul cel mai general, o analiză la rece gen „avantaje” vs. „sacrificii” ne-ar ajuta mult să înțelegem cine și în ce măsură este cointeresat în Unire. Și nu-i deloc sigur că acei mai înflăcărați „unionişti” ar trece testul. Ei există atâta timp cât există obiectul luptei lor. Asta desigur dacă nu reușesc să ne convingă că anume ei sunt veritabili idealiști romantici...

Să ne jucăm de-a categoriile și să vedem ce obținem:

• „Fruntașii de la sat”: ăștia fără Republica Moldova și în afara contextului ei sunt varză. Mai mult de 70 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova sunt cetățeni ai României. Dar crede cineva că măcar 60 din ei ar vota Unirea?...
• „Vițeii statului”: ăștia sug statul Republica Moldova. Direct sau indirect. Nu-i exclus să poată suge și mai mult de la România, dar... tot mai bine vrabia din mână decât barza din cer.
• „Emancipaţii”: ăștia și-au făcut un rost și o situație în spațiul românesc. Ei sunt pentru Unire (depinde și de cine întreabă, desigur), dar s-o facă poporul!
• „Uitaţii”: cei mai mulți, dar și cei mai vulnerabili și manipulabili. Sunt toți acei care au fost aruncați de trenul foarte rapid și foarte scump al Independenței. Sunt acei care au de câștigat cel mai mult de pe urma Unirii, dar... privesc prea mult televizorul de la care le vorbesc „Fruntaşii” și „Viţeii”.
• „Pătimaşii”: aceştia au crezut, cred şi vor crede în Unire. Cu patimă şi ardoare, cum şi se cuvine să crezi.

Iată deci forțele în prezență. Foarte curios puzzle, nu-i așa? Și un vast plan de acțiune care s-ar putea elabora pentru fiecare din categorii în parte...

Ziceam mai sus că voi încerca o comparație cu protestele din 26 – 27 august. Tind să cred că Marșul Unionist a fost tratat de către statul Republicii Moldova cu mult mai multă seriozitate și frică.

De ce zic asta? În primul rând fiindcă încălcări de „legi și proceduri” din partea protestatarilor (atât Shor cât și ACUM) au fost incomensurabil mai multe și mai grave, dar forțele de ordine nici nu le-au luat în seamă. Ceea ce spune multe despre funcționarea acestor instituții. Atunci când este trecută cu vederea chemarea directă la răzvrătire armată și la crime împotriva umanității, despre ce valori mai putem vorbi? În loc să fie reținuți, adepţii lui Shor au fost escortați de poliție. Puterea s-a limitat la o prezență masivă și impresionantă a forțelor de ordine, iar epizodul din dimineața zilei de 27 august atunci când reprezentanții ACUM au fost ridicați pe sus și evacuați de lângă Ștefan nu poate fi considerat drept ceva extraordinar de grav, oricât de multe poze nu ar circula în spațiul virtual mediatic. Și nici pentru faptul că nu au respectat orarul și locul manifestației nu au fost deranjați. Cauza acestei „indiferenţe” e simplă: toate aceste „revoluţii în pahar” nu afectează profund edificiul piramidei. Corb la corb nu-și scoate ochii.

Împotriva unioniştilor însă s-a jucat mult mai finuț și mai serios. Poliția s-a făcut a respecta legislația, utilizând cele mai mici ocazii și pretexte pentru a zădărnici marșul, dar neîncumetând să intre în forță, chiar dacă inițial un scenariu de această natură a fost provocat şi de unioniști. A fost un joc de-a țurca în care ambele părți au încercat să-i provoace pe adversari la fault. Până și epizodul cu autocarele, oricât de neverosimil și tras de păr nu ar părea, dar tot poate fi tixit în cadru legal... Să nu uităm nici de prezența militarilor înarmați cu pistoale automate, ceea ce nu a fost semnalat nici pe 26, nici pe 27. În al doilea rând, au fost remarcate, cu puțin înainte de ora 23:00 blindate și mașini de carabinieri pentru reținuți eventuali, ceea ce era un semnal clar și o amenințare că vor fi arestări (organizatorii rezervaseră piața până la 23h00).

Dacă cineva consideră că „statul Republica Moldova” se va lăsa „unit” cu una cu două, greșește amarnic (vedeți mai sus cine deține resursele, inclusiv mediatice). Reacția într-atât de atentă și bolnăvicioasă a autorităților pentru acțiunile unionistirlor pro-români și indiferența față de alte manifestări aparent antistatale este firească și ar trebui să ne învețe câte ceva. Și da, nicio abatere de la lege nu va fi tolerată din partea unioniștilor, iar provocări pentru a genera încălcări vor exista. Și bucurați-vă când vedeți militari doar cu pistoale-automate. Ăștia ar putea scoate și tunuri!...