Dacă ar fi să fac o ierarhie a evenimentelor săptămânii care a trecut sau, și mai bine, să le aleg doar pe cele care ar fi cu adevărat importante, fără ezitare aș alege doar două : intrarea în vigoare a așa-numitei „legi antipropagandă” și demisia primarului fugar de la Bălți, Renato Usatîi. Voi reveni imediat la ele, dar aș dori totuşi să încep cu altceva.

MIRCEA CĂRTĂRESCU, ORBITOR! Unul din cei mai cunoscuți scriitori români, Mircea Cărtărescu, a fost distins cu premiul „Thomas Mann” pentru Literatură pe 2018, unul dintre cele mai prestigioase premii literare germane. În afară de renume și prestigiu, premiul îi aduce și 25.000 de Euro. Vrei și tu? Nu ai decât să scrii vreo trilogie ceva, precum Orbitor, sau un Levant sau o Nostalgie, sau un Solenoid. Deși, trăim într-o epocă în care munca nu prea are valoare. La ce să scrii romane când există Bitcoin, spre exemplu?...

28 PENTRU UNIRE! În noaptea dinspre joi spre vineri, când scriu aceste rânduri, numărul primăriilor care au semnat declaraţia despre Unire a ajuns la 28! + 11 în doar o săptămână!

Să revenim acum din berăroasa regiune a Bayernului la Chișinăul nostru cel de toate zilele și să vedem ce ni s-a mai întâmplat:

LEGE ÎN VIGOARE FĂRĂ RIGOARE Pe 12 februarie a intrat în vigoare renumita „Lege antipropagandă”. CCA a venit cu o declarație și a spus că 90% de procente din toți radio și tele difuzorii au prezentat noi concepții în concordanță cu legea respectivă. Acei care nu au făcut-o au fost amendați cu suma astronomică de 5000 de lei (tocmai 250 de Euros!) și li s-a prelungit termenul de prezentare a noii grile de programe. Adică, nu-i tare grav, se mai poate întinde. Găgăuzii, spre exemplu, în genere au zis că-i doare-n cot și că nu au de gând să aplice noua lege. Sunt curios cum vor fi sancționați... Căci până în prezent legile de la Chișinău nu prea-i speriau pe acei de la Comrat. Deși...Poate e o coincidență, dar tot în această săptămână, la cererea Biroului teritorial al Cancelariei de Stat, Judecătoria de la Comrat i-a lipsit pe Membrii Adunării Populare a Găgăuziei de imunitate, ca și de posibilitatea de a căpăta pașapoarte diplomatice. Tot în acest context mă mai întreb ce fel de lege trebuie adoptată pentru ca deputatul Țuțu să nu se afișeze cu un telefon ce poartă stema aurită a Rusiei în sesiunea Parlamentului Republicii Moldova? Sau cum să sancționezi șoferul care anină drapelul Rusiei pe parbrizul autobuzului școlar donat de... România? Iar Excelenței Dumisale, James Pettit, care zicea, rusește, la NTV!, că interdicția unor emisiuni rusești pe teritoriul Moldovei-«это нарушение свободы СМИ» i-aș recomanda să-l asculte şi pe liderul teroriștilor din Doneţk, Alexander Zaharcenko, care cu doar o zi înainte de mărinimoasa și democratica sa declarație afirma că oastea lui va merge mai departe şi că i-ar trebui să ocupe și Basarabia. Tot rusește îi zicea.

USATÎI O ÎNTOARCE ALTFEL Primarul de Bălți care se ascunde de justiție la Moscova a demisionat! Demisia a și fost acceptată de către consilierii municipiului. Văzând că nu prea-i merge cu referendumul, prin care el intenționa să le arate celor de la Chișinău unde iernează racii (calc din rusă, bineînțeles) și cât de mult îl iubesc bălţenii, Usatîi a decis să-l bage-n foc pe locotenentul său, Nicolae Grigorişin. Scopul operațiunii este exact același, căci nu există nicio îndoială că, în cazul în care câștigă acesta din urmă alegerile, orașul tot prin skype va fi „condus”, de la Molscova. Vom menționa doar că alți cinci primari, din localități mai mici, au demisionat recent și că alegerile anticipate vor fi organizate în martie. La runda anterioară a anticipatelor locale din această toamnă candidații PD-işti au înregistrat un scor remarcabil: 10 din 10! În locul lui Usatîi eu nu aș fi chiar într-atât de încrezut...

SUMA PROMITE SUME MAI MARI Săptămâna care a trecut Președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Suma Chakrabarti, a fost în vizită la Chişinău pentru că, zice el, „R. Moldova se află la o etapă în care încep o serie de lucruri bune.” Cu declarații similare au venit și acei de la Banca Europeană de Investiții (BEI) care promit, prin intermediului deputatului european care ne-a susținut mereu, Siegfried Mureșan, că vor mări cu peste 36%, adică cu 5,2 miliarde de euro, ajungând la 19,6 miliarde de euro, investițiile în zonă. Ce să zic? Investitorii europeni și americani instituționali par a renunța la politica de petits joueurs în țară și în regiune (apropo, și James Pettit, ambasadorul american, a menționat în această săptămână că vor continua să investească în țară) și se implică mult mai serios, în proiecte de anvergură, de infrastructură, legând totodată de mâini și de picioare autoritățile de la Chișinău (căci toți acești bani sunt condiționați, evident). Orice nu s-ar întâmpla după 2018, oricine nu ar fi la putere, angajamentele vor trebui respectate (la fel precum au trebuit respectate angajamentele semnate până în 2009, la o adică). Și aceste instituții devin adevărați Guru în Republica Moldova, cu efecte de ecou ca în filmele vechi indiene cu Mithun Chakraborty (iertată să-mi fie această comparație, de prost gust, recunosc, dar de la care nu m-am putut abține). De cealaltă parte, Muhametşin, ambasadorul Rusiei, face și el ce poate: se duce la Tiraspol și le promite ălora pașapoarte rusești. Și oportunități pentru amatorii de „spiritualitate” de a deveni carne de tun prin donbasuri și sirii (Rise.md publica săptămâna trecută un reportaj despre mercenarii moldoveni care au luptat în Ucraina). Tancuri le-a dat deja. Că la altceva nu-i duce capul.

RAPORTAŢI LA SENATUL AMERICAN Săptămâna trecută a fost făcut un raport despre situația în Republica Moldova. 28 de pagini! Raportul a fost scris de către șeful serviciilor americane de informații al SUA, Daniel Coats și a fost pregătit pentru audieri în comitetul special pentru informații a Senatului SUA. Senatorii vor avea ocazia să descopere Republica Moldova fără a coborî în beciurile de la Cricova, amețiți de discursuri și evaporări etilice şi fără intermediari din Moldova. Apropo, raportul respectiv zice și următoarele: „discuţiile privind soluționarea conflictului separatist din Transnistria vor continua, însă succese se vor înregistra doar pe subiecte minore”. Americanii nu-și fac iluzii.

COCOANELE LA BUCUREŞTI Silvia Radu, primarul interimar al Chișinăului a fost săptămâna trecută la București. După discursul său, deloc inspirat, de la Iași cu „sărbătoarea voastră”, îmi era cumva grijă să nu facă vreo gafă ceva și de data asta, dar parcă s-a trecut binișor. Poate în afară de momentul cu darurile, când, după un schimb drăgălaș, pur femeiesc, de ii (păi cu ce să se mândrească niște cocoane, dacă nu cu haine înflorate?) a urmat o parte „spirituală”. Gabriela Firea, primărița Bucureștilor, a fost mai finuță așa, oferindu-i un album cu mănăstiri, care poate fi interpretat și ca un dar „cultural”, la o adică, asimilat cu patrimoniul arhitectural et tutti quanti, iar Radu în retur – hodoronc cu o icoană! Bine că nu i-a adus o cutiuță cu moaște de pe undeva... Dar cel mai important este că a fost semnat un vast Program de cooperare, cu proiecte multe și interesante în domenii variate. Bucureștiul chiar va dona și două autobuze Chișinăului pentru un traseu turistic. Iar eu când am văzut știrea despre autobuze mi-am adus aminte (tre’ să fac ceva cu memoria asta a mea, căci mă încurcă să mă entuziasmez) de firma românească BMC „Truck & Bus” care câștiga o licitație organizată de parcul de autobuze din Chisinău pentru a livra 13 mașini. Dar Agenția Natională pentru Soluționarea Conflictelor (ANSC) anula rezultatele concursului la solicitarea unui concurent, BELAZ (din Belorusia). Și de Dedeman tot încă nu am uitat... Uite-aşa ii inflorate şi iconiţe...

PARTIZANII DIN PRIMĂRIE Să nu credeți carecumva că sunt tendențios față de Silvia Radu. Nu am nimic cu dumneaei, dar tare mă supără statutul ăsta de primar interimar. N-a fost aleasă și asta-i tot! Cu toate acestea, dacă o duce tot așa, nu-i exclus să fie şi chiar la următoarele alegeri! Săptămâna care a trecut două alte focare de paraziți au fost descoperite în primărie. Radu a anunțat că mai multe buticuri din sectorul Râşcani al capitalei sunt racordate la întreprinderea municipală "Lumteh", fără contor, fără nimic. Încercați careva s-o faceți acasă și vedeți ce pățiți... Și să nu zică careva că acei de la „Lumteh” nu știau nimic! Al doilea cuibușor de făcut păduchi a fost descoperit chiar în incinta primăriei! CNA i-a luat chiar de acolo, călduți. Oamenii au deschis un fel de birou de legalizări ale construcțiilor. Principiul era siplu de tot: duci banul – ai autorizația. „Ghiseul unic” nici n-a visat așa eficacitate!

DIN DOSAR ÎN PARLAMENT Iurie Leancă și-a lăsat mandatul de deputat. Fiind ales pe listele PLDM-ului (parcă nici n-au fost acele alegeri, nu-i așa?), mandatul i-a revenit lui Sergiu Ceauș, supleant pe lista PLDM, fost secretar general interimar al Guvernului și ex-vicepreședinte al raionului Criuleni. Toate bune, dar el este cercetat penal! De acum încolo reiese că-i cu imunitate...

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite tradiţionala „Cireşică de pe tort”. Trei candidaţi am avut în această săptămână:

1) Contrabandiştii moldoveni care transportau ţigări cu... drona! (De ce nu? Trăim în era Space X, cum n-ai da!)

2) ANSA care, speriaţi de scandalul „pseudo-lactatelor”, a dat foc la 1 tonă de cârnaţ! (Probabil, dacă nu-l ardeau, ajungea în magazine fără probleme).

3) MAIB şi fiul lui Serafim Urechean, Vitalie Urechean, care a participat la un concurs organizat de bancă şi, ce miracol, a câştigat! Despre acest lucru anunță banca pe pagina sa oficială: „Campania promoţională „A fi în lumea filmului este de nepreţuit”, derulată de către BC Moldova Agroindbank SA şi MasterCard Europe, şi-a desemnat marele câştigător. Astfel, într-o călătorie la unul din cele mai importante festivaluri de film din lume - Festivalul Internaţional de Film Berlinale 2018 din Berlin – va pleca Vitalie Urechean împreună cu soţia sa”.

Juriul constituit din subsemnatul, din autorul acestor rânduri şi din editorialistul Vitalie Vovc, nu a rămas insensibil în faţa unui asemenea noroc chior şi, urmărind aceleaşi principii de atribuţie, i-a acordat „Cireşica” tizului!

Înainte de a trece la evenimentele săptămânii acestea, voi reveni scurt la ceva care s-a consumat săptămâna trecută. Și anume la demisia Președintelui CC, Tudor Panţîru. CCM, prin intermediul Secretarul General, Rodica Secrieru, a declarat că demisia ex-Președintelui era cunoscută demult, că hotărârea adoptată pe 15/12/2017 a fost publicată târziu fiindcă toți erau în vacanță. Mai pe scurt, versiunea oficială explică că nu există motive pentru speculație. Motive poate că și nu-s, dar speculații sunt, fiindcă, la drept vorbind, elementele acestui puzzle s-au potrivit de minune. Cine e de vină? Poate că niște jurnaliști răuvoitori și cobitori, poate că lipsa de profesionalism a instituțiilor publice, poate că… Acum nu mai contează. Așteptăm să vedem cine va fi următorul Președinte al CCM. Candu s-a supărat când a auzit de Poalelungi. Să vedem și cât de mare îi este supărarea.

TURNEUL LUI ULIANOVSCHI Noul Ministru de Externe, Ulianovschi, a fost săptămâna trecută în SUA, apoi a trecut și prin România. Nimic deosebit, la prima vedere. Chestii de rutină la care nici nu ar trebui să atragem atenție, dacă nu am dori să menționăm faptul că noul ministru a plecat în occident și nu la Moscova precum o fac alții cu cea mai mică ocazie. Simbolic și revelator, nu?

EMERGING CITY OF THE YEAR Un oraș din Moldova a primit acestă înaltă distincție din partea Juriului Galei CEE Shared Services and Outsourcing Awards! În competiție au mai participat orașele următoare: Debrecen (Ungaria), Kaunas (Lituania), Košice (Slovacia), Ostrava (Cehia) și Plovdiv (Bulgaria). Vorbesc despre orașul moldovenesc Iași. Din păcate, orașele moldovenești din partea stângă a Prutului la categoria „emerging” nu ar putea pretinde decât la ceva de genul „emerging city from the... glod”... Unioniştii sunt de vină! Cine alții?...

200 DE MLN ÎN 2016 România a făcut calculele: doar în 2016, prin intermediul diverselor programe de colaborare, Republică Moldova a primit peste 200 de milioane de euro din partea Bucureștiului! Ce să mai comentezi aici? No comments... Apropo, știți cât costă, aproximativ, un tanc rusesc ? Pentru un T-72 nou-nouţ ar trebui de plătit cam 2 mln. de $. Nici nu mai știu la ce vă scriu asta... Deduceți și singuri concluziile care se impun.

LAPTE FĂRĂ DE LAPTE Ia amploare un scandal mediatic în Republica Moldova și anume acel referitor la produsele lactate și la componența lor. Laptele din Moldova nu ar conține... lapte! Mă bucură mult că acest subiect a ajuns în prim plan! Demult era timpul!... Eu scriam, alarmat, despre acest lucru hăt prin 2012 (vedeţi aici articolul)... Din surse sigure știu că lucrurile s-au înrăutățit mult de atunci și că produsele din 2012 erau mult mai calitative decât cele de astăzi... Nu știu însă cum se poate ieși din acest cerc vicios (la o adică el poate deveni și virtuos): Laptele din vaci iese. Vacile sunt crescute de către țărani. Țăranii vor și ei să mănânce şi să traiască decent. Firmele de lactate vor să facă cât mai mult profit. În Republica Moldova afacerile și politicul sunt același lucru. Punct. Și poftă bună!

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Încă o demisie răsunătoare la Bălți: a plecat și Leonid Babii care a îndeplinit atribuțiile primarului după ce a plecat Igor Şeremet care îndeplinea atribuțiile primarului în lipsa lui Renato Usatîi. De acum încolo funcția va fi preluată de către Lilia Sava. Mă întreb cine mai înțelege ceva în această harababură... Între timp, municipiul s-a adresat guvernului de la Chișinău și a cerut ajutor în problema evacuării gunoaielor. Ceva îmi spune că Chișinăul va face tot posibilul să curăţe orașul.

NATO ÎN TREND Dacă m-ați întreba care este evenimentul principal al săptămânii, v-aș răspunde fără ezitare: publicarea sondajului care afirmă că moldovenii în sfârșit au înțeles who is who. 1/3 – pentru aderarea la NATO, 1/3 – împotrivă, 1/3 – se mai gândesc, în condițiile în care doar 16% au spus că sunt informați despre proiectele NATO în Moldova, iar 50% doar au auzit. Asta e: când privești Pervîi Kanal n-ai de unde ști. Apropo, domnul Premier Ministru Filip, care zice că ieșirea din CSI nu este benefică pentru R. Moldova ar trebui să privească mai puțin televizorul și să se uite mai des pe cifre, pe statistici, pe sondaje, la urma urmelor.

SONDAJE ŞI ORIENTĂRI Nu voi obosi să repet ce am mai auzit de la altcineva: „Nu pentru politicieni trebuie să ne batem, ci pentru mințile oamenilor!” Mare adevăr! Căci rari sunt politicienii care au convingeri cu adevărat. Marea lor majoritate nu-și doresc decât un singur lucru: să fie aleși. Și ei vor urma un trend. Bătălia întotdeauna se duce pentru trend! Cine îl urmează, cine îl creează, și tot așa înainte, cu toate declinările și conjugările posibile. Iată, spre exemplu, Maia Sandu a zis că poporul decide dacă va fi Unire ori ba. Adevărat! Poporul decide, politicianul încalecă trendul! Iar în politica noastră mulți călăreți există! Acum e timpul lor: urmăriți-i atent, circul e impresionant.

14 VS 21 Sunt 14! De două ori mai multe decât săptămâna trecută! Este numarul localităților care au semnat declarația despre Unire. Dar nu acest lucru contează cu adevărat, ci reacțiile supradimensionate care au venit din tabăra putinistă. Fiindcă, cum n-ai da, dar 14 primării e o nimica toată pe lângă numărul total de aproape 900 câte există în Moldova. Dar s-au speriat! Socialiștii au mobilizat resursa administrativă și au adunat 21 (aceeași nimica toată, dacă e să socotim drept). Trebuie să recunoaștem că aici nu „competiţia directă” contează (şi ei ştiu asta!), căci nu compari persoane care semnează din convingere, cu cele care o fac la comanda șefului de partid... Nu în zadar socialiștii au cerut condamnarea unioniştilor în Pralament, ceea ce nu le-a reușit. Oare de ce le-ar fi frică?

CMC NU VREA UNIRE Propunerea decretării „Anului Unirii” la Chişinău nu a fost votată de către CMC. Chirtoacă o fi de vină, ca de obicei... Și cu shoppingul la mall la Iași, oare cum facem? Nu apare nicio disonanță cognitivă nimic, stimaţi consilieri?

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite tradiționala Cireşică de pe tort. Și o vom trimite Doamnei Neaga. Doamna Neaga este persoana care a explodat netul acum câțiva ani, atunci când posta poze lascive de prost gust pe o rețea socială exibând și un lux kitschios. Problema e că doamna respectivă era... procuror! Iar începând cu această săptămână se va ocupa și de instruirea noilor procurori! Cum altfel? Asemenea experiențe trebuie transmise din generație în generație!

Acel care ar fi încercat să descrie salonul în care dormita Omul în alb ar fi fost pus la grea încercare. Un singur lucru se putea spune cu certitudine : era luxos. Exuberant de luxos. Atât. Mobila și obiectele nu aparțineau nici unui stil, nici unei epoci anume. Erau acolo și o figurină din Egiptul antic și un bronz pe care un expert l-ar atribui simbolismului timpuriu din sec. 19; O pictură renaştentină florentină, o madona cu un prunc în brațe, atârna alături de un tablou în stilul avangardei rusești. Ambele aveau aceleași dimensiuni și erau înrămate în cadre aurite similare care disonau cu conținutul, de un baroc luxuriant... Un alt perete era în întregime ocupat de o bibliotecă din lemn sculptat, într-un stil oriental, cu elemente înserate din eben, care semănau mai degrabă a ceva african... Pe rafturi – tot cărți legate bogat, unele părând a fi foarte vechi. Cu toate acestea şi în pofida acestei adunături eteroclite de artefacte, ansamblul nu lăsa impresia de kitsch. O armonie stranie și greu de sesizat făcea posibilă acea coabitare a obiectelor în același spațiu...

Într-un șemineu masiv, care ar putea fi calificat de medieval, ardeau câțiva bușteni groși, dar nicăieri nu era nici urmă de funingine sau cenușă. Focul ardea, dar parcă fără a consuma lemnul, fără a scoate fum… Omul în alb ședea afundat într-un fotoliu moale, de culoare albă și el. Părea că dormitează, dar ținea ferm în mâna dreaptă, sprijinită de cotiera fotoliului, un ciubuc otoman încrustat cu elemente de fildeș din care scotea din când în când câte-un fum... În față-i era o masă din piatră de șah cu piesele sculpate în stil indian, dispuse în formațiunea lor inițială. De cealaltă parte a mesei se afla un fotoliu exact la fel, dar negru.

Fără să se fi auzit o ciocănitură sau sonerie, ușa salonului se deschise și intră Omul în negru. Fără a saluta, se îndreptă direct spre fotoliul negru și se așeză la rându-i. Trase un sertar al mesei de piatră și luă dintr-o cutie un trabuc, tot din același sertar scoase un foarfec și o brichetă. Omul în alb își ridică ochii. Îl privi impasibil. Cât timp acesta își pregătea și aprindea trabucul, Omul în alb se ridică și se indreptă spre un mini-bar. Scoase o sticlă și turnase în două pahare din licoarea care, dacă e să ne conducem după culoarea ei și după forma paharelor, era un whiskey. Apoi reveni la masa de joc. Îi întinse Omului în negru unul din pahare. Se așeză din nou în fotoliul său, alb.

• Întotdeauna m-au amuzat acei care-și urează sănătate bând alcool, zise Omul în alb. E ceva care nu-i spus până la capăt în această urare. E ca și cum ai dori să-ți rămână intactă o capacitate pe care o distrugi deliberat. Amuzantă este tocmai asocierea acestei urări cu actul distructiv propriu-zis. Nu-ți propun să ciocnim. Să evităm eforturi inutile. Să decadem în simplă tradiţie nu ne-ar face cinste. Oricum stocurile mele de otrăvuri nu au fost înnoite, iar la cele vechi te-ai mitriditizat deja, nu-i așa?
• Ai avut întotdeauna un umor specific. Ştii că te admir pentru asta? îi răspunse Omul în negru.
• Oricât de straniu nu ar părea, abia acum aflu. Recunoştinţa mea nu are margini, după cum înţelegi.

Omul în negru gustă din conţinutul paharului...

• Lasă-mă să ghicesc: 23-25 de ani, înnobilat în lemn de Mizunara.
• Eşti un expert.
• Iată unul din efectele pozitive ale războaielor. Cine ar fi crezut că japonezii vor învăţa să facă un asemenea whiskey?
• Sunt perfecţionişti. Dar perfecţionismul lor este şi marea lor nenorocire. Ei tratează lumea de parcă totul ar fi o continuă ceremonie de ceai... Acolo unde ceilalţi învaţă din erori, ei se încăpăţânează în a perpetua doar ceea ce ştiu a face bine. Până nu vine o mitralieră Gatling sau un Fat man de mână cu Little Boy peste ei...
• Simplifici. În alte părti sau măcelarit la fel de bine și fără factori exogeni. Erorile celorlalți costă la fel de scump, dacă nu mai mult... Și nici nu cred că învață cineva din ceva. Oamenii au memorie scurtă. Mai bine zis, oamenii poate și au ceva memorie, fiecare în parte. Dar omenirea, dacă e să ne referim la ea ca la o entitate, fie și colectivă, nu prea are. Mă amuză chestia asta cu memoria colectivă. În cel mai bun caz această „memorie” nu e altceva decât o cacealma din memorii individuale puse într-o oală pe care cineva, cu intenții ce nu au nimic de a face cu trecutul, o pune la foc și o condimentează după bunul lui plac. Ceea ce mă face să cred că așa ceva elementar nu există. De îndată ce dispar ultimii martori oculari, urmașii lor se comportă de parcă nimic nu s-a întâmplat.
• Vrei să zici că memoria nu poate fi decât strict individuală?
• Așa reiese. Mai mult decât atât: sunt tentat să cred că memoria nu este rațională. Ce folos din toate letopisețele, cărțile de istorie sau arhive? Din moment ce evenimentul nu mai este trăit, el intră întro zonă a abstractului. Memoria e ceva ce ține de emoții nu de cunoaştere. Iar emoțiile nu pot fi colective.
• Ba pot. Oare de puţine ori popoare întregi au fost cuprinse de crize demenţiale? Noaptea Sfântului Bartolomeu, pogromurile evreilor, Rwanda... Putem continua, nu-i aşa? Le cunoşti pe toate mai bine decât mine.

Omul în negru l-a privit cu un zâmbet sarcastic pe Omul în alb. A mai sorbit din pahar. A tras un fum din trabuc.

• Acolo funcţionează puţin altfel de mecanisme... Mi-ar trebui zile întregi pentru a ţi le descrie. Dar sunt sigur că le înţelegi destul de bine. Or, noi şi aşa am ajuns prea departe. Nu ziceai chiar tu că nu ar trebui să pierdem timpul cu futilităţi? Am venit să facem o partidă, nu?
• Ai dreptate. Câta filozofie dintr-un pahar! „Bea vin ! în el găsivei Viața-fără-moarte. Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda, Divinul timp al rozei şi-al inimii curate! Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!”
• Iată un om care împăca bine lectura coranului cu băutul vinului!... Urmaşii sai l-ar decapita, probabil.
• Iar inamicii de altă dată i-ar fi acordat Premiul Nobel pentru Pace...

Omul în negru nu continuă discuţia. Se sculă în picioare, se apropie de peretele cu cele două picturi. Luă trabucul aprins și îl stinse apăsând vârtos, pe rând, de fiecare din ochiul pruncului... Se îndepărtă apoi puțin de tablouri și aruncă trabucul stins într-un coș de gunoi de birou ce era la vre-o 5 metri depărtare. Trabucul a descris o traiectorie perfectă și a nimerit ținta, dar nu s-a auzit niciun zgomot la căderea lui. Cât timp bărbatul stătea cu spatele, Madona și-a strâns protector pruncul în brațe, apoi cu mâna liberă i-a scuturat scrumul din ochi după care a revenit la postura inițială. Omul în negru s-a întors din nou la tablouri. Fața pruncului era exact ca mai înainte. Nici urmă de arsuri... Omul în negru i-a zâmbit condescendent Madonei...

• Nimeni nu-i în puteri să schimbe mersul firesc al lucrurilor, nu-i aşa?

Apoi a revenit la fotoliul său şi s-a înfundat în el.

• Începem? Cu care joci?
• „Mersul firesc al lucrurilor” zice că Omul în alb joacă cu negrele, Omul în negru – cu albele. Ai onoarea să faci prima mutare.
• Mă plictiseşte mersul firesc al lucrurilor. Negrii ar trebui să joace cu negrele, albii – cu albele.
• Atunci jocul pierde orice sens. Te rog, fă mişcarea.

Tonul Omului în alb nu lăsa loc pentru ezitări. Cu mâna stângă el facu un gest de invitaţie spre tabla de şah. Omul în negru, afişând un fel de plictiseală indiferentă, apucă un pion şi îl mişcă înainte.

A venit iarna! A nins peste Moldova! Multașteptata zăpadă în sfârșit a căzut. Ca de obicei, pe neașteptate. Nu intenționez aici să aduc critici acerbe autorităților locale sau republicane. Totuși atunci când ninge abundent e o calamitate peste tot, chiar și în țări cu resurse mult mai mari. Trebuie să ținem cont și de faptul că trăim în epoca în care există două realități distincte: acea mediatică (cu rețelele de socializare launloc) și realitatea obiectivă. A nins, respectiv autoritățile trebuie să comunice că sunt alarmate, că iau măsuri, că lucrează intens. Asta nu înseamnă neapărat că nu fac ceea ce zic. Așa a făcut primărița interimară Radu, așa a făcut premierul Filip. Dar eu nu pot scăpa de un gând: de ce reacții și acțiuni firești trebuie să fie prezentate drept excepționale și fapte de eroism? Oare este pentru prima dată când ninge iarna în Moldova? De ce trebuie să fie convocate „comisii pentru situații excepționale?” De ce trebuie să ceară premierul „mobilizare maximă”? Să înțelegem că dacă nu ar cere, nu s-ar face nimic? Oare nu ascunde acest alarmism un simplu fapt: noi nu suntem pregătiți de iarnă. Care e cauza e altă chestie: lipsă de mijloace? lipsă de voință? Eu unul vă invidiez, oameni buni. Bucurați-vă! Să știți că-mi este dor și mie de zăpadă. Așa ca să fie blocat Parisul măcar pe o zi-două.

EMINESCU SĂ NE JUDECE Săptămâna care a trecut, atât în România, cât și în Moldova, a fost celebrat Eminescu, iar cu această ocazie și cultura națională. La fel, în ambele state. S-au dat și premii cu această ocazie, ceea ce-mi permite să-l felicit, cu toată sinceritatea, pe colegul nostru, editorialist la Deschide.md, scriitorul Dumitru Crudu pentru premiul acordat de către Guvernul Republicii Moldova. S-au depus flori la monumente, chiar și Dodon a depus flori la bustul poetului pe alea clasicilor. O fi și el „român, și punctum”, că altfel n-are cum... Nu am intenția să discut despre Eminescu, ori oricare altă valoare națională. E la fel de important precum Pușkin pentru ruși, Hugo pentru francezi, Goethe pentru nemți... Discuțiile respective sunt inutile și nici eu nu sunt eminescolog. Mă interesează felul în care sărbătorim. Și uite aici simt un anumit disconfort... Regimurile totalitare au avut întotdeauna nevoie de a celebra cu mare pompă somități de genul lui Eminescu. Iată doar câteva exemple: în 1937 Stalin ordona să fie celebrat la nivel de stat centenarul de la moartea lui Pușkin. Anume Stalin a făcut din Pușkin un poet-simbol, poet-cult, poet-monument. În Polonia, în 1949, era, la fel, celebrat somptuos centenarul de la moartea lui Chopin. În același 1949, în Germania de Est erau sărbătoriți 200 de ani de la nașterea lui Goethe. Și astfel de „ceremonii” au existat în mai toate țările în care s-a instaurat stalinismul... Și toate aceste „celebrări” s-au făcut cu încuviințarea și participarea activă a Moscovei... Ceremonii de asemenea anvergură consacrate lui Hugo în Franța nu am văzut. Concluziile vă rog să le faceți singuri. Eu voi spune doar atât: important este nu CE, dar CUM anume gândești. Apoi, în aceste minți formatate corect, noțiunile se pot lesne schimba. Cât e să schimbi o icoană pe alta?... Iar Eminescu trebuie, în primul rând, citit, nu „comemorat”.

30 DE ANI DE LA „CENACLUL MATEEVECI” Acum 30 se înfiripa ceea ce numim astăzi „mişcare de eliberare naţională”. Totul a început la bustul lui Eminescu. Acelaşi la care Dodon depune astăzi flori...

ROMÂNII CONTINUĂ SĂ NE DEA BANI Unitatea de primiri urgente de la Hanceşti a fost totalmente renovată și re-amenajată pe bani din România. Știrile astea devin într-atât de frecvente și obișnuite, încât începem a nu le mai observa. Or exact inversul ar trebui făcut! Ceea ce și fac eu aici.

200.000 EURO MITĂ! Cinci persoane, dintre care doi procurori de la Chișinău au fost reținute în cadrul unui dosar corupţional. Funcționarii cereau de la un agent economic 200.000 euros mită pentru a-l ajuta să scape de justiție. Mă gândesc că trebuie să fie o rutină... Vă mai întrebați de unde răsar palate la Chișinău ca ciupercile după ploaie?...

BANDITISMUL PE BARICADE Cele mai importante evenimente din țară au părăsit, încă de săptămâna trecută, capitala! Nu există nicio îndoială: ceea ce se întâmplă la Bălți trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și gravitate. Să vedem cum a început vodevilul: După scandalul cu gunoaiele, câțiva ortaci de-ai lui Usatîi și-au dat demisia, printre care și viceprimarul care executa funcția. Semnalul a fost unul destul de îngrijorător pentru Usatîi, el a încercat să contra-atace încercând un referendum, dar CEC-ul a zis „niet”. Semnalul însă nu a fost unul fals, Chișinăul având, se pare, intenția să „rezolve” cumva cazul orașului Bălți. Astfel, un afacerist și, prin cumul, președintele fracțiunii Partidului Nostru din consiliul municipal, a fost reținut de către poliție, suspectat de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari. Au fost sesizate probe suficiente pentru a-l băga pe mulți ani la răcoare. Din 2014, acesta a introdus în Moldova zeci de automobile din ţările UE, pe care le-a dezasamblat și vândut la piese. Nu știu care sunt asociațiile Dumneavoastră cu fraza de mai sus, dar eu unul mă tot gândesc la renumitele circuite de mașini furate, dezmembrate și vândute pe bucățele, cu mafii din Est... Poate că acele 38 de motoare de mașini gasite la Igor Basistîi au fost toate scoase legal din Europa, fie... Dar eu pe bratanii de la Bălți nu i-aș crede... Pe consilierii lui Usatîi i-a apucat panica, ei înțelegând că le va veni și lor rândul. Vehemența cu care au reacționat demonstrează că toți au pufușor pe botișor și că nimeni nu se simte în siguranță (nici măcar acei din alte orașe, precum Vasile Vulpe, consilier raional PN la Ialoveni, care ridică un ajutor material de 5 000 de lei „pentru tratament” și o șterge la odihnă la munte). Mobilizând postul local de televiziune și toate forțele propagandistice din oraș, majoritatea consilierilor lui Usatîi de la Bălți au intrat în greva foamei. BTV desfășoară acum o campanie aproape isterică în municipiu în susținerea lui Usatîi, aceleași babe care repetau înainte de locale pe la toate colțurile din oraș „кто угодно, только не молдованин!” (doar acest lucru explică de ce candidatul PCRM-ist a pierdut scrutinul acolo unde comuniștii nu au pierdut niciodată!) astăzi strigă pe lângă primărie: „Ренато, мы с тобой. Мы не сдадим город!”. Nimic nu vă amintește? O oarecare Andreeva?... Nu?... O retorică de război, minți bolnave în care nu mai există loc pentru niciun proces sănătos, nici democratic, nici justiciar. Oamenii ăștia încă nu au ieșit din Stalingrad... Scandalul nu putea să nu depășească municipiul. Dar presa chişinăueană, la fel ca și chişinăuenii în general, nu au înțeles niciodată cu adevărat ce anume se întâmplă în alte orașe... Astfel, s-a început un joc tâmpit mediatic: dacă trișează acei cu „greva foamei” ori ba, ceea ce nu are nici cea mai mică importanță, la drept vorbind. Toți se acuză reciproc de fabricare de „fake news”, inclusiv și presa care-i place să se considere „curată”... Asta nu înseamnă că „fake”-uri nu se produc: am citit săptămâna trecută o minciună gogonată, fabricată chiar la Bălți, precum că Usatîi a fost arestat la Moscova de către FSB... Mințile bălţenilor sunt sucite rău: mi-a fost dat s-o aud și pe asta: „Noi am ales răul cel mai mic. Usatîi e mai bun decât acei din Chişinău”... Felicitări, dragi promotori ai „statului capturat”! Se pare că bălţenii, dar și orheienii, la o adică, v-au crezut!

KGB-IŞTII IAU CEI MAI MULŢI BANI Vă mai aduceți aminte de faimoasa lege 2%? Într-un răspuns pentru IPN, Serviciul Fiscal de Stat precizează că cei mai mulți bani contribuabilii i-au direcționat către Asociația Obştească a Veteranilor și Pensionarilor Ministerului Afacerilor Interne – 1,374 milioane de lei. V-ați prins, da? Nu pentru copii orfani, bolnavi de cancer, oameni fără adăpost ori leproși... Ci pentru Veteranii și Pensionariii Ministerului Afacerilor Interne! Adevart zicea acela: nu există foști KGB-iști...

IEŞIM DIN CSI? PL a depus un proiect de lege în Parlament prin care propun ieşirea Moldovei din CSI. Interesant, când erau mai în treabă de ce nu au făcut-o?...

TRANSNISTRIA LA APCE Europenii îi cheamă pe transnistreni la APCE. Ei cică vor să reglementeze conflictul din Transnistria. L-au pus chiar și pe un oarecare Frattini (cred că așa se spune „bratok” în italiană) șef pe regulamentare, mizând pe faptul că se știe de bine cu rușii. Să le dorim succese! La drept vorbind, soarta Transnistriei nu mă mai interesează într-atât. Eu unul m-am săturat să-i poarte Moldova în cârcă, să le deschidem posibilități de business cu lumea bună (cică și-au dublat exporturile în UE în 2017!), iar ei să se tot joace de-a războiul și să ne amenințe!

SOCIALIŞTI ROMÂNI Dodon a mai trântit o minciună gogonată, cât el de mare. La o emisiune televizată (pe care m-am chinuit de am privit-o de la A la Z!) a zis că e mai greu să renunţi la cetăţenia română decât s-o obţii. Şi când te gândeşti că se găsesc din ăia care-l cred...

Cam atât am vrut să vă spun. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Azi am s-o trimit hăt în Italia, acolo unde doi moldoveni l-au dat în judecată pe... Valentino Rossi în persoană! Ei lucrau la el în casă și au fost concediați. Moldovenii noștri au considerat că pe nedrept. Știți ce contează cu adevărat în această poveste? Nu faptul că Rossi e o celebritate, nici dacă li se va face draptate ori ba. Contează cu adevărat că moldovenii învață să-și apere drepturile! Căci cum zicea poetul: câtă demnitate – atâta țară!

Unul din filmele cu cele mai multe niminalizări (7!) la recentul Golden Globe a fost The Shape of Water de Guillermo del Toro. Filmul a luat până la urmă doar premiul pentru cel mai bun realizator și pentru cea mai bună bandă sonoră, ceea ce nu-mi pare surprinzător, mai mult chiar, premiul pentru cea mai bună regie îmi pare un fel de compensație dată pentru „ochi frumoşi”... Povestea, ecranizată fără îndoială destul de meseriaș, este una destul de banală : în unul din laboratoarele secrete americane este adusă o creatură bizară, un fel de om-pește care, conform mitologiei triburilor amazoniene, ar avea puteri excepționale. Acțiunea este plasată pe undeva prin anii 60-70, în perioada Războiului rece (acest element este probabil unicul farmec al filmului) și sovieticii încearcă să „fure” specimenul păzit cu strictețe de un tip machist și violent. O simplă direticătoare reușește să îmblânzească fiara și asistăm la o adevărată poveste de dragoste. Până la urmă ea eliberează creatura şi o salvează de la moarte. Atât. Poate ar trebui s-o mai menționez pe Sally Hawkins, care a concurat pentru cea mai bună actriță și nu ar fi fost scandal, dacă ar fi câștigat.  Ah da, uitam de puterile creaturii : ea are capacități regeneratoare și tânăra își recapătă vocea pierdută în urma unui accident în copilărie. Poate e tendențioasă această reacție, dar a existat în viața mea un alt film, „Человек-амфибия”, realizat hăt în 1961 în URSS de către Kazanski și Chebotariov. Bineînțeles, există mici variații scenarice, dar senzația de dejà-vu nu m-a părăsit pe toată durata filmului...

În schimb, dacă e să rămânem în aceeași zonă a fantasticului și creaturilor mistice acvative, vă recomand un film polonez absolut remarcabil, realisat în 2015 de către Agnieszka Smoczyńska, The Lure (Córki dancingu). E o comedie muzicală superbă de cel mai înalt nivel cinematografic, cu o bandă sonoră de toată frumusețea. Două surori sirene nimeresc, nu contează prin ce minune, în lumea oamenilor și devin atracția principală a unui night-club, un fel de caberet provincial. Una din ele se îndrăgostește de un tânăr artist. Dilema: atunci când acesta din urmă se îndrăgostește de o altă sirenă va trebui să-l... pape crud, dacă nu vrea să se transforme în spumă de mare... Totul e superb de decalat în acest film, care m-a surprins enorm!

Hazardul a făcut să le privesc pe ambele la câteva săptămâni distanță. Preferințele mele merg, fără nicio rezervă, spre filmul polonez! Iată deci că am reușit să vă recomand ceva bun, pomenind și de un film care a făcut destul buzz la Golden Globe. Și lupul sătul și oaia întreagă!