TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Va dați seama, dragii mei, că nu ne-am auzit (văzut? scris? citit? cum o fi oare corect?) de anul trecut? Gluma asta bărboasă nu funcționează decât în această perioadă și ar fi fost păcat să nu folosesc ocazia. Așa dar, iată-ne și în 2017. Nu pot să vă doresc decât un singur lucru, simplu ca "bună ziua": să vă fie acest an mai bun decât 2016! Și pace. Am ajuns și la vorba bătrânilor: Să fie pace!...

Sper că ați scăpat teferi de revelion. Mai sper că a mai rămas câte ceva și în pungile Măriilor Voastre, nu de alta, dar anul se anunță greu, iar iarna cu "sezonul de încălzire" launloc abia începe. Dar presupun că dacă-mi citiți rândurile ați trecut cu bine peste această punte și v-a mai rămas puțină răbdare și pentru comentariile mele stângace.

LA DATORIE Înainte de a ne scufunda în apele tulburi ale actualităților, vreau neapărat să vă vorbesc despre altceva. Mai bine zis, despre altcineva. Despre ei se scrie îndeosebi atunci când se întâmplă ceva. Uneori, prea rar, sunt lăudați. Și atunci când sunt lăudați sunt lăudați, mult prea des, post mortem... Le salutăm curajul, eroismul și abnegația. Iar când nu moare nimeni din ei sunt ocărâți. Cu treabă și fără treabă. Dar tindem să uităm ca atunci când majoritatea din noi chefuieşte și se bucură la călduț în companie veselă, ei sunt la datorie. Gata să intervină când sunt chemați. Sunt pompierii, salvatorii, medicii de gardă și urgentistii, polițiștii, lucrătorii din domeniul transportului public. Vă alăturați ori ba, dar eu unul aș vrea să le spun un mare MULȚUMESC! Peste 500 de pompieri și salvatori, de exemplu, au fost de gardă în noaptea revelionului. Îi salut și le doresc tot binele, fie ca în anul care a venit să aibă cât mai puțin de lucru!

PROFESORII LA PROTEST Cică profesorii vor protesta la Chișinău și vor cere majorarea salariilor. Nobilă pornire. Totuși ceva mă face să fiu foarte și foarte circumspect. 2014, 2015 și 2016 cu toate „protestele” și „orăşelele de corturi” m-au făcut extrem de incredul. După ce toate s-au dovedit a fi făcătură curată și s-au redus la banale şi murdare tehnologii politice și la lupte între clanuri mafiote (dacă nu și mai rău, căci l-au întronat până la urmă pe Dodon în scaun de preşedinte), orice mișcare stradală de protest e dubioasă... Pentru moment știm ca protestele sunt planificate de Federația Sindicală a Educației și Științei. Eu unul voi încerca să aflu mai multe despre Dumitru Ivanov și I. Bulat, numele cărora apare pe documentul publicat, cât și despre emisiunea „Dialog social”, publicațiile „Făclia” şi „Vocea Poporului”... Dacă se găsește vreo media s-o facă în locul meu (e meseria lor, nu?), chiar s-o facă! Ideea e pe gratis.

Ei, şi acum să-i dam dodonului ce a fost al lui în săptămâna care s-a scurs:

ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU DODON Nu știu dacă e de bine ori de rău, dar săptămâna care a trecut noul nostru președinte a ocupat de unul singur practic totalitatea spațiului mediatic. Într-un fel sau altul, dar Dodon a monopolizat practic tot fluxul informaţional. La direct și la figurat căci se pare că s-a mai pricopsit cu o televiziune. „Exclusiv TV” se numește, iar CCA i-a eliberat fără a crâcni licență de difuzare, în pofida faptului că „Exclusiv Media" retransmite deja în Moldova postul propagandistic rusesc NTV despre care s-a spus că a favorizat clar PSRM-ul în campania electorală. Despre securitatea statului și "războiul hibrid" nici nu mai pomenim, dar în țara minunilor se întâmplă exact pe dos decât ar trebui: în loc să fie sancționat dur pentru manipulare, trustul este răsplătit... Minuni de la Moș Gerilă, nu alta!

FMI ÎI DĂ PESTE NAS LUI DODON Într-o formă destul de ironică reprezentantul FMI i-a dat de înțeles lui Dodon că ar putea revizui programul pentru Moldova. Ne place ori ba, dar fără asistența lor Moldova e în colaps. Eu chiar aș fi curios să știu cât anume ne-a costat perioada fără acord cu FMI-ul... Și ar fi bine să le fie comunicată cifra respectivă tuturor care s-au opus acordului sau celor care chemau și mai cheamă la sistarea colaborării cu Moldova. Iar FMI-ului i-aș recomanda să nu facă glume din astea, chiar și cu Dodon. Nu-i exclus ca tipul anume acest lucru să și-l dorească...

DODON NU-L VREA PE MUNTEANU MINISTRU  „Nu schimb hârb pe oală spartă”. Cam așa a zis președintele. Ori a crezut careva că îi va așterne chiar Dodon lui Munteanu covor roșu la minister? Așa că, stimate mare strateg Mihal Fiodorâci, se pare că ai rămas și hârb și oală spartă... Că așa a zis președintele.

DODON DECOREAZĂ MAMELE CU MULŢI COPII 17 pentru Ordinul Republicii. 12 pentru Ordinul de Onoare. Cam acesta e tariful. Iar pentru 10 ce se dă? Meritul Muncii? Ori poate instaurăm unul nou? „Meritul Travaliului”. Ce ziceţi de aşa o denumire? Dar pentru 7? Dar pentru 5? Iată de exemplu pentru migdalul „Meritul Civic” câți copii trebuie să faci? Există o grilă ceva? Chiar sunt curios, nu de alta, dar Mihal Fiodorâci nici măcar atât nu cerea la vremea lui. El dădea cu hurta, pe categorii. Venea la un Congres pe undeva și decora la grămadă delegații. Da, încă ceva: mamele cred că au nevoie de altceva, nu de decorații. Toate mamele.

DODON ÎI RETRAGE CETĂŢENIA LUI BĂSESCU Băsescu zice că va ataca decizia în judecată. Poanta (nu Ponta) e că nu i-a retras-o și soției, dar asta e doar un detaliu. De ce a făcut-o Dodon pare să fie relativ clar: în primul rând, a promis alegătorilor săi. Iar Dodon la noi e mojic. Știți, vorba aia: Мужик сказал – мужик сделал. În al doilea, și asta e cauza principală, cred, Băsescu demult promite că lansează un proiect politic în Moldova. Chiar dacă nu se mai bucură de același succes în România, Băsescu e un politician de calibru mare pentru Republica Moldova care poate tulbura binișor apele în heleșteul nostru... Iar partea cea mai faină e că nimănui, absolut nimănui!, niciunei forțe politice de pe eşechierul de la noi acest lucru nu-i convine! Iată și înțelege acum cu cine joacă realmente Dodon... La o adică, povestea dată îi ridică și lui Băsescu cota binișor. Cu condiția să-și redobândească cetățenia. Dar nu e neapărat necesar, căci el şi aşa va putea transfera capitalul său când şi către cine dorește. Un lucru e cert: nu către Dodon şi nu către Mihal Fiodorâci.

DODON L-A VĂZUT PE KRASNOSELSKI Dodon l-a vizitat pe Krasnoselski. Ceva mai devreme Dodon zicea că Moldova ar trebui să-și ceară scuze pentru declanșarea războiului de pe Nistru. Noi nu știm ce anume și-au spus acești doi saltimbanci ai Kremlinului, dar știm că Președintele Moldovei a depus flori la mormântul kazacilor care au murit în război și care au tras în cetățenii Republicii Moldova. Acum ce va urma? Va veni Krasnoselski să depună flori la mormântul ostașilor noștri căzuți? Un proces de reconciliere asta ar presupune, nu? Numai că eu nu cred. „Securitatea noastră e în independența noastră”. Așa a zis tipul care este prezentat de către presa dodonistă drept Președinte. Dodon s-a ascuns și a secretizat totul, că doar nu poți face tam-tam din propria umilință. Presa transnistreană, însă, a jubilat. Și astfel am aflat și noi mai multe...

Cam aşa a fost săptămâna. Dodon în sus, Dodon în jos, Dodon la dreapta, Dodon la stânga...

Să fie ăsta doar începutul?

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Mai rămâne o zi și gata, am scăpat de acest blestemat 2016! Cam greu să găsești momente pozitive în acest an… Nu că nu ar fi fost chiar nimic bun, dar pe acea balanță imaginară pe care punem și cântărim lucrurile, biluțele negre trag mai greu la cântar. Iar pentru Republica Moldova chiar a fost un an negru.

Poate că ar fi fost mai potrivit să vă prezint, în loc de tradiționala sinteză săptămânală, un bilanț al anului, dar trebuie să recunoaștem că multe din câte s-au întâmplat anume în această săptămână și sunt evenimentele care-l încununează.

Dar voi începe totuşi cu altceva, o veste care m-a întristat nespus de mult…

MIHAI CURAGĂU A mai plecat unul din artiştii emblematici ai generaţiei mele…  De la „Lăutarii” lui Loteanu şi până la „Plictis şi inspiraţie” al lui Cobâleanschi, toată istoria cinematografului moldovenesc a fost marcată de prezența lui inegalabilă. Iar eu îmi aduc aminte de ziua când l-am văzut pe scena teatrului de la Bălți, cu mulți-mulți ani în urmă, în „Hamlet”, dacă nu greşesc, deşi cum să uiţi aşa ceva? Nu, cu siguranță nu am uitat cât de uluit am fost de performanţa scenică într-un rol dramatic a unuia din zăluzii din „Văleu, văleu, nu turna!”... Ei pleacă. Noi ramânem. Ce anume pleacă odată cu ei ştim şi ne doare... Ce rămâne în urma lor? Chinuitoare întrebare.

ÎNCOR(N)ORAREA LUI DODON Iat-o, cireșica de pe tortul anului. Roșie, cum se și cuvine... Înainte de scrutin aduceam o mică replică celor care afirmau că alegerile respective nu sunt importante și le ziceam că un președinte poate că și nu poate, în virtutea Constituției, face mult bine, dar rău poate face mult. Acum să ne ținem bine, căci circul abia începe. 2017 se anunță promițător. Vinerea trecută s-a întâmplat: Dodon a jurat. Noi am înjurat. Putiniştii au jubilat. A fost suficient să privim la asistența din sală pentru a înțelege ce ni s-a întâmplat. Toată „floarea” țării a fost acolo, cu popimea în frunte, cu Roșca, Markel, Hazanov (apropo, ăsta ce căuta la Chișinău?) ş.a.m.d. Mai că nu ne-am pomenit și cu Rogozin la banchet, dar se pare că cerurile au decis să ne ferească de ridicol, măcar ceva ţine cu ţara asta... Rogozin totuși a fost. Pe la trei de noapte, cum îi stă bine unui KGB-ist.

STAF CU CONFLICT DE INTERESE Câteva săptămâni la rând vă scriam despre faptul că instanțele (toate!) din R. Moldova au găsit pretențiile grupului de inițiativă al emigraților care-și apărau dreptul la vot neîntemeiate. Așa au zis ei. Poziția CEC a fost apărată (destul de vehement, din câte am înțeles) de către Lebedinschi. Astăzi Lebedinschi face parte din staff-ul lui Dodon. Acum ce mai zici, înaltă Curte Constituțională, putea oare fi validat scrutinul ori ba?...

RO A DEVENIT MD Și cum să nu faci o mică porcărie chiar de la început? Pe situl Internet al președinției opțiunea RO a fost schimbată în MD. Faptă măreață, ce mai... Mare lucru asta nu schimbă, dar electoratul de teapa lui Vartanian e tare fericit.

DANŢUL CU STEAGURILE A urmat o suită de „evenimente” demnă de cel mai rocambolesc vodevil. Și dacă e vodevil și clounadă – e PL cu Ghimpu în frunte! Dodon scoate drapelul UE de pe Președinție. Ghimpu se duce și îl ticseşte la loc. Dodon îl scoate înapoi, apoi îi fură lui Ghimpu de la sediu steagul UE (noaptea!) și îl înlocuiește cu acel moldobou (nu vă supărați, dar așa este steagul: un bou aurit pe fundal roșu). Apoi Dodon taie din rădăcini suportul metalic de la Președinție să nu se mai poată băga niciun alt drapel. Toți scriu satus-uri pe Facebook. Şi-s fericiiiiți! „Pulsează lungă vreme / În orologi cu paşii uniformi / De ce te temi? Cu mine nu te teme! / De nu te culci, te culc cu sila...Dormi!” ... Vă rog să mă iertaţi. Să nu intrăm în cele sfinte. N-are treabă Eminescu cu saltimbancii de pe Bâc...

DEMITEREA LUI ŞALARU Ghimpu i-a făcut plăcerea lui Dodon: acel care a semnat ukazul a fost chiar noul președinte în persoană, nu altcineva, şi asta-i trei la mână. Tare-s maladets amândoi... Dar eu am o nedumerire: Ghimpu i-a retras „încrederea politică” lui Şalaru, supărat că acela îi contestă geniul strategic politic graţie căruia PL demult nu mai figurează în sondaje cu un procentaj peste pragul de trecere. Aici parcă e clar și asta e una la mână. Dar a mai existat un „intermediar” aici: acel care a fugit repejor cu demiterea de la Guvern la Președinție, acel cu doi la mână. Cine oare este el? Și de ce nimeni nici nu crâcnește despre asta?...

PLAHA – PREŞEDINTE ŞI EL Ca să nu rămână în urmă, Plaha a devenit și el Președinte. Lumea zice că ar avea mai multă putere această funcție a lui decât acea a lui Dodon. De fapt nu-i chiar așa: Plaha s-a făcut Președinte când a vrut și cum a vrut. Adică puterea lui nu e legată de funcție. Funcția e doar un moft. Dar eu zic că-i mai bine așa: atunci când moftul corespunde cu puterea. Cel puțin de ochii și pentru ochii lumii.

LEGEA „MAGNIŢKI” – PENTRU TOŢI SUA a decis – de acum încolo legea e valabilă pentru toate statele lumii! Iată acum, dom’ Gofman, vom vedea și noi cine anume din R. Moldova va nimeri în lista respectivă. Cu alte cuvinte vom înțelege dacă ai turnat la gogoși ori ba.

PORNO CARUSEL Oameni buni, asta nu poate fi real! Cu riscul de a mă repeta, am să vă povestesc o mică anecdotă. Discutam acum câțiva ani cu un prieten francez despre Emir Kusturica și filmele sale. Francezul îmi zicea că le găsește de un burlesc exagerat. Eu încercam să-l conving că nu este. Acum îmi zic că ar fi trebuit doar să-i dau să citească știrile din Moldova. În ce țară, în ce loc mai poate fi posibilă instalarea în centrul capitalei a unui carusel pentru copii cu gagici în pielea goală? Repet: nu e un bâlci oarecare, e ditamai centrul capitalei! După ce pozele au apărut pe net, goliciunea a fost astupată cu nişte cârpeli. Eu nici nu știu dacă realizați cât de hilară și demențială e această poveste! La fel ca și cea cu steagurile și multe altele, de altfel... Așa că Kusturica, dacă s-ar nimeri pe la noi, țara în care berea este considerată alcool, iar vinul – produs alimentar, ar renunţa la ficţiuni şi nu ar mai face decât documentare...

Cam atât pentru această săptămâna şi... pentru acest an.

Vine 2017... Să ne păzească Dumnezeu! Dar vorba aia: El dă, da-n traistă nu pune. Să-mi fiţi sănătoşi, dragii mei, tari în cuget şi buni! Nu vă lăsaţi cuprinşi de ură. Căci a fost scris: răul şi întunericul nu există. Există doar absenţa binelui şi a luminii

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Mă gândeam cum și despre ce să vă scriu în această noapte de joi spre vineri: să vă prezint un editorial clasic comentând așa cum mă duce capul și înțelegerea evenimentele săptămânii? Dar cum mai poți comenta ceea ce se întâmplă în Moldova atunci când vin de prin lume vești triste și dureroase, extrem de îngrijorătoare? Și, la drept vorbind, nici nu știu dacă e cazul… Cum poți comenta, de exemplu, aberațiile lui Dodon care încurcă funcția de Președinte cu cea a unui troll ordinar de pe facebook? Ce valoare mai are, să zicem, numirea lui Vladimir Botnari, anchetat penal în legătură cu dosarul 7 aprilie 2009, în calitate de șef al Direcției securitate la Moldtelecom? Cum poți pune pe aceeași balanța asemenea lucruri? Ori poate că poți? Poate că anume fiindcă suntem indulgenți cu porcării mici, se întâmplă tragedii mari?

Dacă e să fiu onest, săptămâna care a trecut, nici nu prea aş fi avut ce comenta. Cel mai valoros și mai informativ lucru pe care l-am citit în raport cu Republica Moldova a fost editorialul lui Sveatoslav Mihalache (citiți-l aici!) și mai cu seamă comentariile legate de Acordul comercial dintre R. Moldova și Federația Rusă semnat în noiembrie… Mie unuia îmi pare extrem de grav, dar cine să se ocupe de asta? Unde au fost jurnaliștii, analiștii, comentatorii, experții?...

Dar chiar și așa, toate astea par atât de mărunte pe lângă ceea ce s-a întâmplat în Turcia și în Germania… Cum poți comenta oroarea altfel în afară de a o respinge cu toată vehemența posibilă?...

A doua zi după atentatul de la Berlin mă conectam la un site de știri de aici, din Franța. Bineînțeles, toate titlurile erau despre atentat. Primul, al doilea, apoi așa un titlu: „Cum să obții cel mai ieftin credit imobiliar?”... Apoi din nou titluri despre numărul de morți și răniți... Apoi un articol despre Miss France... Și mi s-a făcut scârbă... În ce ne-am prefăcut? Seara, deschid radioul. Buletinul de știri începe cu atentatul. Apoi, fără întrerupere, fără tranziție, știri despre nu știu care candidat politic și declarațiile sale referitor la propriul program politic... Am închis radioul. La televizor reportajele despre atentate sunt un fel de competiție, ai impresia că acolo toți anume asta și așteaptă. Cât patos, ce excitație! Show, domnilor! Și noi ingurgităm toate chestiile astea fără a crâcni. Morți, răniți, bombe, explozii, oameni striviți de camioane, noul Star Wars, cele mai ieftine credite, Parce que je le vaux bien!, PSG – Lorient: 5-0. Ei sunt de vină! Emigrații – afară! Ungurii și jidanii ne asupresc! Rușii ne-au luat tezaurul! Rușine: PSD propune o musulmană pentru postul de Prim-Ministru! Avem Președinte neamț – ajunge! Al nostru în genere suge țâță conectată la Kremlin! Rupem hărțile, tovarăși! Românii ne românizează, rușii ne rusifică! Să-i pedepsim pe acei care mănâncă tartinele cu pateul în jos, să-i dăm afară pe acei cu cârlionțul răsucit în cealaltă parte. Reforme! Trebuie să reformăm! Nu mai putem trăi pe vechi! Ați observat că de vre-o 30 de ani nu mai putem trăi pe vechi? Noi, de fapt, ne-am şi dezvățat să trăim pe vechi... Noi ne adunăm în grupuri virtuale de profiluri echivalente și ne complacem în a urî alte grupuri virtuale de profiluri echivalente...

Îmi aduc aminte de buneii mei care la orice masă, de fiecare dată când închinau, se rugau de pace. Noi am uitat să prețuim pacea. E drept că noi nici nu am știut ce au știut ei. O fi probabil bine că nu am știut, însă e foarte rău și periculos că nu am căutat să știm, ci mai degrabă am căutat să uităm. Se pare că această molimă, uitarea, nu ne-a atins doar pe noi…

Vine Crăciunul. Niciodată nu mi-am dorit atât de mult ca poveștile de Crăciun să fie adevărate. Măcar o parte din ele. Să vină moșul, zâna, îngerul, cine-o fi, dar să vină! Să se întâmple o minune! Cât de mică, dar să se întâmple... Să se întoarcă totul pe dos. Adică pe dosul dosului. Adică pe față. Să se întoarcă acest volant în cealalată direcţie... Nu-i chiar mult ceea ce cer, nu?

Cam atât am avut a vă spune. Un Crăciun fericit tuturor! Dacă am supărat pe cineva pe nedrept în anul care se scurge, vă rog de mă iertați! Pace vă doresc! Iubiți-vă, oameni buni, căci cea mai mare minune a lui Dumnezeu e dragostea.

Hai că nu mai este demult nici măcar oranj... E de-a dreptul roșie.

Oranj în țara asta au rămas doar portocalele cu mandarinele pentru acei care vor avea dreptul la ele, de Anul Nou măcar, precum erau și mandarinele din copilăria mea îndepărtată. Le așteptam un an întreg și ne ciondăneam cu soră-mea de la felii atunci când nu erau pare… Ah, cât de mult le așteptam!, dar ceea ce nu voi uita niciodată este faptul că în acel săculeț cu mandarine neapărat era și una-două stricate, de parcă cineva, o forță necunoscută și malefică, ne interzicea accesul la visul perfect, fără putregai, oricât de mic și neînsemnat nu ar fi fost el. 

Mai există cică și un Orange, un operator de telefonie mobilă cu vânzări în scădere, dar care mai face încă ceva bani în acea țară unde bani se fac doar din mobilitate. Viața e mișcare! Deși nu, pare-se că era exact invers : Mișcare înseamnă viață! Движение — это жизнь! Anume așa scria pe lozinca ceea roșie. Corectăm: Mobilitate internațională înseamnă supraviețuire! Adaptarea lozincelor la realitatea zilei. Și ne mobilizăm internațional pentru a supraviețui, măcar în vis, măcar pentru a salva un vis, dar tot degeaba… Lozinca ceea roșie pare să fie mai durabilă, matricea originară nu dispare, ea e imobilă…

Portocaliu mai era și Moskvitch-ul lui tata, cumpărat în 1980, mașină pe care până la urmă a luat-o nu pentru că și-o dorea, ci pentru că o Ladă era imposibil de procurat. Un erzaț de vis și acesta, dar se bucura nespus de mult și de un Moskvitch, căci i s-a nimerit unul în „variantă de export”, vândut în intern din cauza unei zgârieturi pe caroserie, și aici un defect care a fost insinuat într-un vis, tehnologic destul de lamentabil, de altfel. Vise portocalii cu defecte, cu o porție obligatorie de putregai, din asta am ieșit cu toţii…

Ah, ce-am mai visa și noi!, dar noi nu știm cum să visăm fără viciu, nu ne-a învățat nimeni, iar noi nu am fost în stare să ne debarasăm de putregai. Acea zgârietură incipientă ne urmărește și astăzi. Păcatul nostru originar. Visul nostru frumos e cu rebut. Defectul este înscris în ADN-ul aspirațiilor noastre și atunci când nu mai rămâne nimic aici şi acum, atunci când încerci să faci un salt înapoi, spre perioada când se mai visa, atunci când începi a scoate strat după strat, atunci când începi a roade straturile de vopsea – verde, albastru, galben – numaidecât dai de roşu… Epiderm din lozinci scrise pe roșu.

L-ai roade și pe el, dar dai de carne vie… roşie…

Origine Imagine

Ieri a fost Ziua Națională a României. Sărbătorită cu mult patos și avânt. Unii chiar au mătăhăit și din sabie. E drept că sabia e o copie, dar ce contează? Importante sunt simbolurile. La Chișinău a fost plimbat pe străzi un ditamai tricolor lung de 1 km. A fost frumos. Mai frumos decât panglica de Colorado plimbată de 9 mai care avea doar 250m. Altfel spus, suntem frumoși, înaripați, entuziaști, dar… președinte a fost ales Dodon. Carele Dodon imediat a și plecat la Moscova, cică în vizită privată.

Să știți că ironia rândurilor de mai sus nu este nicidecum o ofensă pentru cineva. Numai că în această bătălie a simbolurilor în care, vrei - nu vrei, ne bălăcim, în aceste autoidentificări împăciuitoare – nu vedeți cât de mulți suntem? – scăpăm din vedere lucruri esențiale. Ne adunăm în grupuri, reale, dar, mai ales, virtuale și ne lăsăm adormiți de o vecinătate complezentă. Ne creăm o falsă impresie că toți sunt că noi, că toți gândesc la fel…

Pe când realitatea e alta… Dinu Ciocan, președintele CCA, afirmă că 60% din televiziunile de la noi sunt în limba rusă… Iar asta îl va face mereu președinte pe un dodon oarecare. E bine, desigur, că ai noștri bravi gardiști defilează la București alături de lumea bună: britanici, italieni, germani, polonezi, slovaci sau americani, e mult mai firesc decât s-o faci în Piața Roșie, dar eu unul aș vrea ceva mai mult, mai energic și mai eficient…

AVEM PLAN Spre exemplu, planul de acțiune pe termen mediu și lung privind relația României cu Republica Moldova aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării (CSAT) de la București îmi pare un mic pas înainte. Să-l vedem ce va da în realitate. Eu unul de fâlfâit aiurea din lozinci și săbii m-am cam săturat.

Dar, bine, cu toate astea era să uit cel mai esențial: Să trăiți, frați români! La Mulți Ani tuturor!

BĂTĂLIA PENTRU TANC Dacă e să rămânem la categoria luptelor pentru simboluri, vom menționa că în această săptămână a avut loc un „eveniment” plin de grotesc la Corneşti. Angajați ai Ministerului Apărării au plecat să demonteze un tanc sovietic și să-l aducă la Chișinău. Dar deputați socialiști au pichetat o noapte și o zi și au făcut baraj. Așa un fel de ioni soltâşi ai modernității. Eu chiar am ascultat ce s-a vorbit la fața locului. E comédie, oameni buni! Partea bună a lucrurilor este că, în sfârșit!, acei „apărători” s-au simțit și ei oameni potriviți la locul potrivit. Căci acolo le este locul! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci autoritățile ar trebui să înțeleagă că aceste acțiuni nu servesc la nimic. Interziceți propaganda militaristă rusească, ocupați-vă puțin de popularizarea istoriei – filme, documentare, modificare de curriculum școlar – și peste câțiva ani oamenii singuri vor cere să-l scoateți de acolo. Și pe Kotovski din centru, și alte „monumente” de acest gen...

BIROU NATO Mytnaya Street 3, 119049 MOSCOW, Russia. Aceasta este adresa biroului NATO. Acelui de la Moscova, domnii mei! Și, pe bune, dacă nu stârnește acel birou întrebări, de ce vă agitați cu toții când se deschide unul la Chișinău? Apropo, pentru cei mai recalcitranți am și o întrebare: la ce bun au comandat rușii 131 de vagoane pentru Transnistria față de de cele 20 din anul trecut?

МАРК, ТЫ НЕ ПРАВ! Și un ultim comentariu despre simboluri. Mark Tkachiuk, fostul ideolog al PCRM-ului, ne-a mai gratificat cu o diversiune. În incinta fostului sediu al Frontului Popular, a deschis cică o bibliotecă a civilizației universale care va purta numele lui Marc Bloch, istoric francez. Nu cred nicio secundă în sinceritatea acestui gest. În primul rând, dacă își bătea atât de mult capul de cultură și diseminarea ei, logica elementară i-ar indica să meargă în localități unde acest lucru este cu adevărat necesar: la sate sau în centre raionale, de exemplu, nu la Chișinău, unde biblioteci, de bine de rău, există. Dar acolo lucrează deja bine Pervîi Kanal, nu-i așa Mark Evghenievich? Scorurile electorale o demonstrează. Nu, Mark are nevoie de ceva la Chișinău, ceva mai finuț, dar ceva care să facă scandal, o momeală numai bună pentru finețurile intelectualiceşti, care s-au și prins, căci trag la idealuri umaniste ecumenice ca șoarecele la brânză.... Dacă deschidea această bibliotecă undeva în alt local, chiar și la Chișinău, avea să fie degeaba, efort inutil, dar așa... Imediat au apărut reacțiile așteptate (nu puteau să nu vină!), căci pentru mulți acest loc, într-adevăr, e un loc simbolic. Dar nici contra-reacțiile nu s-au lăsat așteptate, cu epitetele de-a gata pregătite, extrem de vehemente, pe care le auzim de 30 de ani deja. Știți  chestia aia cu naționaliștii, fasciștii ș.a.m.d. „Prostimea” e deja divizată, acum să-i mai învrăjbim și pe acei care au mai multe șanse să găsească limba comună, pe „intelighenţi”?... Așa că, punând la o parte toată dragostea mea pentru cultură și civilizația umanistă mondială, am un singur lucru de spus: e doar o potlogărie, tovarășe Mark. Iar paravanul celor 50.000 de volume și numele răposatului Bloch nu vă poate acoperi „isprava”... Păcat doar de acei „intelectuali” care s-au prins în capcană. Ce ziceți, câți dintre voi militați pentru o mai bună înțelegere între etnii, adică pentru idealuri umaniste?... Apropo, că să curmăm orice discuție inutilă și ca să fie și mai clar punctul meu de vedere: prietenii mei știu cât de indignat eram în 2012 atunci când unioniştii organizau un marș la... Bălți! Doar știau că avea să iasă cu scandal...

PROCESUL EMIGRAŢII VS. MOLDOVA Mă veți crede ori ba, dar eu consider acest proces drept cea mai importantă noutate din R. Moldova, și de departe! Bineînțeles că procesul nu avansează. Ar fi fost și straniu dacă ar avansa. Este pentru prima dată când cetățenii acestei țări încearcă să-și apere dreptul în mod civilizat, nu insistând pe proteste necontenite în stradă (deși numărul celor care au protestat acum două săptămâni în toate orașele lumii este impunător și impresionant), nu luând cu asalt instituții publice, nu angajând partide și mișcări politice, ci atacând o serie de decizii ale statului în instanță. Situația este atât de inedită încât autoritățile nu prea știu cum să reacționeze. În toată această poveste, fiecare decizie și comunicare transpiră neîncredere. Și apropo, am o mare bănuială că procesul respectiv și toate istoriile dubioase legate de alegerea lui Dodon au fost în această săptămână mușamalizate mediatic cu mare sârguință. Rareori în doar două săptămâni plouă cu atâtea scandaluri, și nu din acele mărunte, ci suficient de grave, pe care nu le poți trece cu vederea.

DOSARUL GRĂDINIŢELOR Numai unul, dosarul cu livrarea mâncării alterate la instituțiile de învățământ, cât face! Proporția scandalului și caracterul său ar astupa orice! M-ar mira să scape primarul sau ministrul învățământului teferi de pe urma lui... Dar ceea ce îngrozește cu adevărat nu este faptul că sunt implicați demnitari înalți, ci tocmai contrariul: faptul că este implicată enorm de multă lume! De la mic la mare! Toți știau... Și peste tot e la fel. Numai de la acest singur gând te strânge în spate... Ah da, cât pe ce să uit: și unde-i Plahotniuc în toată această poveste? Unde-i Plaha în scandalul cu persoana decedată din cauza că nu a dat mită la spital? Unde e Plaha în tragedia cu tânăra asasinată la Străşeni? Eu nu-l apăr pe Plaha, doamne-ferește! Numai că el este doar vârful unui aisberg... Nici nu vă închipuiți cât de neînsemnat este... Sistemic vorbind. Căci la un aisberg nu vârful contează, ci ceea ce este sub apă...

KROLL 3 Cică BNM a primit al treilea raport Kroll. Au fost identificate destinațiile a circa 400 mln $. Majoritatea fiind transferate pe conturile bancare din Rusia (200 milioane de dolari SUA), Moldova (95 milioane de dolari SUA), Estonia (58 milione de dolari SUA) și Cipru (41 milione de dolari SUA). N-ar strica, dacă tot ne jucăm de-a transparența, să fie publicate și Kroll 2, și Kroll 3. Dacă tot plătim, tot suntem datori, măcar să știm pentru ce anume.

DATORII RECORD Apropo, saga cu „meleardul” a ridicat datoriile Moldovei la cel mai înalt nivel din istoria ei. Dar iată un detaliu curios: a crescut semnificativ anume datoria internă. Adică noi nu datorăm ceva cuiva din afară (răilor ceia de creditori din exterior), ci din interior! Capisci? Acum parcă devine și mai clară demisia lui Drăguţanu și torpilarea acordului cu FMI... N-ar strica să aflăm cine anume sunt aceşti creditori. Poate că e doar o fantezie de a mea.

Cam astea au fost. Poate că aș fi putut să vă mai scriu despre 2-3 chițibușuri precum reținerea lui Trocin sau raportul anchetei opozanţilor despre concesionarea AIC. Sau despre faptul că președintele va trebui de acum înainte să semneze în fața numelui cu procurorul general... Sau despre experții estonieni care ne învață cum să „optimizăm” și mai bine învățământul... Sau despre cum CCA au penalizat câteva televiziuni toxice cu 72 ore de suspendare a publicității (doar atât pentru moment). Ne vom limita și noi doar la atât. Nu înainte de a vă povesti și despre ceea ce m-a întristat cel mai mult:

A ARS BISERICA DE LEMN DE LA CLIMĂUŢI Buneii mei trăiau la doar câteva case depărtare. Când eram mic, pe vremea marelui URSS, biserica era încuiată. Avea însă ferestrele sparte, iar eu eram suficient de firav și de îndemânatic pentru a mă strecura printre gratiile prea largi înăuntru. Era un teren de joacă perfect pentru un băiețandru de la oraș... Am petrecut ore întregi în biserică, răscolind printre gunoaiele de acolo, căutând comori și temându-mă de momâi care ar putea ieși de pe sub lespezi... Și iată că am aflat că biserica a fost mistuită de flăcări. Doare... Nu vreau să lungesc mult vorba, dar am impresia că dacă nu ar fi fost dată pe mâna popilor, poate că scăpa de foc...

Și apropo: Dodon încă nu este președinte!